Cezar STRATON

Motto. ”Mi-am zis: curtezanul ăsta e prea șmecher, poate e un profitor... nu mă interesează. Apoi, el m-a sărutat, pe furiș, pe gât...și mi-a trimis un soi de fior, o mâncărime din cap până-n burtă și mai jos...Și atunci, mi-am zis: ”În fond...de ce nu!?” (Doamna Thorneburg, soție de miliardar)

Arme.(din Ordonanța gen. Zadik din ianuarie 1919, la Cernăuți).  Măsuri contra celor ce poartă armă: Acei ce vor fi găsiţi că poartă ascuns arme asupra lor, precum şi acei ce ascund arme oriunde ar fi, fără să aibe permisele hotărîte prin Ordonanţa Nu. 2, vor fi arestaţi şi trimişi imediat înaintea Curţii marţiale. Contra celor cari vor purta arma făţiş, cu intenţiune de rebeliune, trupele au ordin să facă, pe loc, uz de arme. Acei cari vor întrebuinţa arma contra armatei române, vor fi consideraţi ca rebeli, și se va face uz de arme contra lor, dacă nu se supun la somaţiune; ei vor fi arestaţi şi trimişi înaintea curţii marţiale, care-i va judeca şi condamna la muncă silnică pe viaţă, sau la moarte.  Toate permisurile de vânătoare se suspendă. Trădare. ”La 14 ani de la producerea evenimentului ( complotul soldat cu abdicarea domnitorului Al. Ioan  Cuza – n.a.), gazetarul Mihai Eminescu (care-l vizitase, acum aflai, ca student vienez, împreună cu alți colegi studenți români, acolo și atunci, ”cu colinda”, la locuința  domnitorului proaspăt izgonit, detronat, ce era în marginea Vienei, de Sărbători), scria  - după 14 ani - în presa vremii, cum că respectiva conspiraţie „n-ar fi izbutit nicicând dacă o seamă de naturi criminale, care spre ruşinea ţării şi a oştirii, făceau parte din puterea armată, n-ar fi ridicat cu laşitate mâna lor nelegiuită contra Domnului ţării”. El aprecia că „Actul de la 11 februarie, participarea gardei Palatului la răsturnarea Domnitorului, a fost o infamie și o lașitate”, afirmând că „Vor trece veacuri și nu va exista român căruia să nu-i crape obrazul de rușine de câte ori va răsfoi istoria neamului său la pagina 11 februarie”. El avea să constate: „Dacă vom cerceta istoria răsturnării lui Cuza, vom afla că aproape toţi conspiratorii răsturnării lui Cuza, afară de câţiva (români – n.a.), ce fuseră amăgiţi, erau străini. Străinii au adus un străin”;  „Poporul românesc nu e capabil nici de trădare, nici de infamie (la 11 februarie n-au fost românii, Candiano grec, Pilat grec, Leca bulgar)”. Este cunoscut răspunsul pe care l-a dat Mihai Eminescu discursului public al lui Vasile Boerescu, ţinut la 14 februarie 1882, în sala Ateneului, şi publicat de oficiosul „Românul”. Sub titlul ”Momente din viaţa lui Cuza Vodă”, Mihai Eminescu a publicat în ziarul „Timpul” din 27 februarie 1882, un comentariu încheiat astfel: „..stigmatizarea acelei negre felonii (trădări – n.a.) va răsări pururea în memoria generaţiilor, precum în orice an răsare iarba lângă mormântul vândutului Domn”. (dr. Aurel V. David). P.S. La atâtea semnalări, postări – binevenite, desigur – puse  an de an,de ziua Luceafărului, pe Internet...îmi permit să o adaug și pe a mea. Relevând- cum să zic – premoniția lui Eminescu: Cuza va rămâne – în ciuda vieții lui private – un mare întemeietor, un ctitor al statului român modern, prin asumarea unor riscuri, unor reforme radicale – dar salutare, bugetar, pentru plăpândul stat român, precum ”secularizarea” averilor mănăstirești – închinate Muntelui Athos (averi după care plâng și azi, fără temei, generații succesive de arhierei contemporani), ori împroprietărirea,  poliția și armata, reorganizate. Ori ”ocaua lui Cuza”...un soi de ”asociație a protecției consumatorilor”, de azi. Părerea mea este că acest bărbat frumos, curajos, a fost un mai radical-reformator (cu riscurile de rigoare) decât oricare dintre succesorii lui la cârma României ulterioare (mari sau mici...după vremi): Ion Antonescu – ce are  și meritul de a fi încercat să introducă, între funcționari, ideea de cinste, de onoare - apoi Ghorghiu-Dej și Ceaușescu, pentru desprinderea de sovietici. Oameni, lideri, care au ținut cont de conjuncturi și au încercat să le fructifice, nu pentru ei. Revin la Al. I. Cuza, la modul în care l-a invocat în ziar – la 14 ani de la moartea lui – Mihai Eminescu. Nu cred că trădarea de pe 11 septembrie a lui Cuza a fost inspirată doar de elemente ”alogene”, de ofițeri cu origini grecești, ori bulgare, menționate de Poet. Principalul ”trădător” a fost Mihail Kogălniceanu. Mihăiță, sfetnicul lui principal... (colegul, fratele cu care, cum am zice azi... mergea ”la femei”), care, ca să se ”scoată”, a rostit, la înhumarea lui Cuza la Ruginoasa – vezi, Doamne – că ”pe Cuza nu greșelile lui l-au ucis...ci meritele, curajul lui!”... O frază genială, recunosc”. P.S. (ultim). La „revoluția” din 1948, junele ”rebel” Kogălniceanu a fost ”consemnat” de domnitor la o mănăstire din actualul jud. Suceava. Îngrijorat de condițiile nu tocmai bune de acolo – tatăl lui Mihail K., postelnicul, îi scrie lui Vodă: (redau din memorie): Te rog, mărite Doamne, să liberezi pe fiul nostru drag,  Mihail... boierul moldovan făcea aluzie la faptul că viitorul mare politician.. era, de fapt... fiul biologic al domnitorului de atunci... iar junele M.K. a fost eliberat din ”pușcăria mănăstirească”! Conspiratori. ”În 1898, I.G. Valentineanu, fostul șef al Siguranței Statului, i-a prezentat  - enumerat, de fapt – astfel,  pe „conspiratorii militari” ce au complotat împotriva lui Al. I. Cuza: - Colonel Haralambie, astăzi general pensionar; - colonelul Dimitrie Crezzulescu, mort, devenit general; - colonel T. Călinescu, general în retragere; - maiorul D. Lecca, mort ca general; - căpitan Lipoianu, astăzi colonel în retragere; - căpitanul Mălinescu, mort prin sinucidere; - căpitan Pilat, astăzi general-comandant; - capitan Handoca, astăzi major în retragere; - colonel Berendei, astăzi general, fost  ministru de resbel; -  - căpitan Costescu, mort ca (și) colonel; - căpitan Candiano Popescu, (ăsta-i ăla cu ”Republica de la Ploiești” – n.a.), azi e general aghiotant al regelui Carol. I.G. Valentineanu, avea să scrie că: „în istoria națiunei române, numele lui Alexandru Ioan Cuza va ocupa una din paginele cele mai frumoase, și se va cita alături cu al Domnilor mari cari au ilustrat țara și Domnia Română. Cuza a fost un Domn mare. Meritele pentru patrie și românism, îi asigură gloria și nemurirea”. Ce folos...