Cezar STRATON

Îmbătrânire.”Nu așteptați ”vremuri mai bune”, fiindcă vremurile vă vor fi din ce în ce mai rele: îmbătrânim, îmbătrâniți... ”(Victor Eftimiu).

Sabotori. (din Ordonanța gen. Zadik din ianuarie 1919, la Cernăuți). Reprimarea agresiunilor. Cei ce vor comite ori ce agresiune contra funcţionarilor publici ca şi contra ori cărei persoane particulare, cei ce vor încerca a jăfui, cei ce vor face stricăciuni instalaţiunilor telefonice, podurilor, edificiilor şi ori cărei instalaţiuni publice, vor fi socotiţi ca rebeli jăfuitori, iar contra lor se va face uz de arme, iar cei arestaţi vor fi trimişi înaintea Curţii marţiale şi vor fi condamnaţi la muncă silnică pe viaţă sau la moarte. Prefecţii de judeţe şi primarii sunt însărcinaţi cu executarea acestei ordonanţe, fiind responsabili de stricta ei îndeplinire. Ei vor lua toate măsurile de care dispun pentru a asigura şi menţine ordinea în comune. La nevoe, vor recurge la posturile de jandarmi, sau la trupele cele mai apropiate care au ordin să reprime cu cea mai mare severitate ori ce abatere şi să întrebuinţeze armele contra celor ce se opun sau sunt agresivi. Toate persoanele de ordine sunt invitate a da tot concursul autorităţilor, pentru a se menţine cea mai perfectă ordine, astfel ca în cel mai scurt timp, toate măsurile riguroase luate prin această ordonanţă ne mai fiind necesare, să poată fi ridicate, şi toată lumea să-și poată relua viaţa normală. (Cernăuţi, 13 lanuarie 1919, Comandantul Diviziei, General (ss) I. Zadik).

Berici.” Cornel Dinu povestește în romanul său autobiografic "Jucând cu destinul", o mică întâmplare petrecută în Anglia, după jocul din semifinalele CCE dintre FC Liverpool și Dinamo, din anul 1984." A doua zi, când toți alergau după cumpăraturi, Fănuş Neagu, Țețe Moraru, Augustin și Orac așteptau să se dreagă, fiind mahmuri de cu seară... Abia așteptau deschiderea unui pub, din centru. I-am surprins! Barmanul abia trăsese zăbrelele. Nu era nevoie de vorbe. I-a întrebat el, barmanul, direct: - Patru beri, nu? (că patru clienți erau acolo). Fănuş l-a privit încruntat, cumva deranjat, corectându-l cu promptitudinea sa unică în astfel de momente: - Nu-nțelegi nimic, bastardule!? Locul tău e în turnul Londrei, la pușcărie! Douăsprezece, animalule, adică de 4 ori 3! Și asta...ca să nu mai faci drumuri multe și să-ți apreciem și noi, munca. Bineînțeles că-i arătase, bietului barman, totul din patru degete ce i le băgase, parcā, in ochi, de trei ori. Și totul în aceeași italiano-engleză a lui Fănuș.. nici măcar aproximativă." ( via colegul silvicultor Tudor Plămadă).

Axiomă.”Omule politic, învață că puterea ta de azi este doar o ibovnică fugară, infidelă... Soția ta legitimă ar trebui să-ți fie Opoziția” (Victor Eftimiu).

Armeni.” Paris, 6 Aprilie. Delegaţia armeană la conferinţa de pace a dat cetire unei telegrame, în care se arată că zilnic în Armenia mor câte 2000 de persoane de foame.” (”Glasul Bucovinei”, 09. 04. 1919).

Mănăstiri.Din manuscrisele cercetătorului – cu obârșie pârteșteană – Ilie Țabrea ( ce traduce din cartea lui Franz Martin Mayer, ” Gesichte Ostereiches” – Wien u. Leipzig, 1909): ”Împăratul Iosef al II-lea era un adversar hotărât al mănăstirilor, pe care le considera ”locuri dedicate inactivității, care erau numai pe placul Papei”. Ca urmare, a interzis orice legătură a mănăstirilor cu străinătatea și a dat afară pe toți călugării străini din multele mănăstirii ce ființau în Imperiu (cei proveniți din alte țări), indiferent de religia pe care o slujeau. Mai mult, prin legea din 1782, a dispus desființarea unui mare număr de așezăminte monahale. Ulterior, prin ordonanțele din 1785 și 1786, a decis închiderea tuturor mănăstirilor care ”nu erau obligatoriu necesare pentru nevoile spirituale ale supușilor” și a ordonat înființarea, pe temelia averilor mănăstirești, a unor ”fonduri religionare” de interes general, social. Așadar – consideră Ilie Țabrea – Fondul Bisericesc Ortodox din Bucovina nu a fost unica ”fundație” de acest tip de pe cuprinsul imperiului Austro-Ungar. În fiecare provincie a imperiului s-a întemeiat un ”fond religionar” de interes obștesc, dar controlat de împărat. Până în anul 1786 au fost desființate nu mai puțin de 738 de mănăstiri. Prin confiscarea de către stat a averilor mănăstirești (păduri, terenuri agricole, bunuri imobile etc.), Iosif al II-lea e evitat o revoluție socială de amploarea celei care avea să zguduie Franța peste numai trei ani (1789). Deasemenea, numărul – considerat prea mare – de sărbători religioase de peste an a fost redus (pentru toate cultele acceptate). Pe 13 octombrie 1781 a fost publicată o ”patentă de toleranță” (toleranspatent) prin care se permitea altor religii decât cea catolică (cea ortodoxă, numită ”grecească”) să deschidă lăcașe de cult și școli. Astfel, în localitățile cu cel puțin 100 de familii de aceași religie (ortodoxă în cazul Bucovinei) se admitea existența unui preot, înre 100-250 de familii doi slujitori, iar unde existau peste 250 de familii, se admiteau 3-4 slujitori.

Strigoaia.Acest toponim – denumind o zonă din arealul Pârteștilor – are rădăcini foarte vechi. Botanica populară numește așa o buruiană perenă, din familia Liliacee, al cărei rizom, foarte toxic, era folosit la descântece și la ”dezlegarea” de blesteme. Strigoaia (striga sau strigoaica, după alte surse vechi) e un cuvânt preluat, se pare, de către români din fondul latin, roman, comun (italienii îi zic ”strega”, iar francezii ”strige”) și desemna, la origini, o ființă malefică, o stafie răuvoitoare.