Cezar STRATON

Motto. ”Ar trebui să-ți trăiești propria ta viață numai pentru tine, pentru că nu știi niciodată cât va dura. <Altruiștii> de profesie sunt ori nesinceri... ori bolnavi de stomac.” (Tudor Mușatescu)

Creștinare.Era cu două zile înainte de Hanuca şi domnul Feldman se învârtea ca un leu în cușcă, de colo până colo: – De unde să iau bani, ca să cumpăr cadouri pentru sărbătoarea asta sfântă?, se întreba el amărât, gândindu-se la nevasta-sa și la copii. Ieșind în oraş, trecu pe lângă o biserică pe ușa căreia era un mic anunț: “Orice evreu care intră în aceasta biserică astăzi și se creștinează, capătă o sută de dolari”. Zis și făcut! Seara, la cină, povesti familiei cum a făcut rost de bani. – Iubitule, spuse nevastă-sa, îți aduci aminte de rochia aia pe care mi-ai promis-o acum trei ani? Acum se vinde cu reducere, costă numai cincizeci de dolari! Feldman scoase banii solicitați. Urmă fiul: – Tată, de mult strâng bani ca să-mi cumpăr o bicicletă. Am reușit să adun cea mai mare parte, dar îmi mai lipsesc 25 de dolari. Feldman îi înmâna banii. – Tăticule, spuse fiica lui adolescentă, avem la școală o serbare. Fără o rochie nouă nu pot să mă duc acolo, iar ea costă 25 de dolari. Feldman dă fetei restul de 25 de dolari, se lasă pe spate și începu să zâmbească. – Așa se întâmplă întotdeauna, spuse el. De îndată ce noi, creștinii, facem rost de ceva bani, voi, evreii, ni-i și luați…

Om.”Menajăm, mai ales pe omul capabil să ne facă, la un moment dat, o mojicie.” (Victor Eftimiu).

Încoronare. ”După cum ne spune Cantemir, Marele Vizir este cel care, printr-un raport oficial către Poartă (raport numit talhâş), sugerează sultanului şi miniştrilor săi numele candidatului la tron, nu înainte însă de a se asigura că noul domn îşi cunoaşte obligaţiile financiare şi nu numai. Răspunsul pozitiv atrage după sine un amplu şi fastuos ceremonial care nu era egalat în somptuozitate şi măreţie decât de cel al numirii unui nou sultan. În timp ce Marele Vizir îl primeşte cu fast şi-l salută pe Domnul cel nou, acceptat cu titlul de Principe (Beg), slujitorul marelui demnitar otoman (Kiehaia-Beg) aduce caftanul şi, înainte de a-l îmbrăca pe principe, îl dă acestuia să-l sărute. După ce sărută pentru a treia oară mâna Vizirului şi poala veşmântului său, cerându-i protecţie pentru el, pentru familia sa şi pentru reprezentatul său la Poartă (Capùchehaià), şeful hergheliei imperiale (numit Imbrohor) îi pregăteşte „un cal prea frumos împodobit” cu care porneşte, însoţit de un alai măreţ, spre Biserica Patriarhiei Ecumenice. „Orişicine-l vedea pe noul Principe trecând – ne spune Cantemir –, fie el Turc, fie Creştin [...], trebuie să se scoale în picioare şi, încrucişându-şi mâinile pe piept, să încline capul [...], întocmai ca şi Vizirului, lăsându-şi poala din faţă a veşmântului (ceea ce, la ei, este semnul celei mai mari plecăciuni, arătând că ei îi dau Principelui o asemenea cinstire, încât trebuie să stea dinaintea lui cu picioarele acoperite şi nu se pot mişca din loc decât la porunca lui și după plecarea alaiului), şi cu dreapta adusă la piept” (Nicolae Gheorghiță). P.S. Parcă aș vedea, azi, o ”ungere de Guvern”, la Cotroceni... Și asta e cu ștaif... cu reguli de protocol.

Petliura.”În Ucraina, bandele bolşevice ale lui Petliura, înarmate cu arme rămase de la austriaci şi germani, continuă a teroriza populaţia prin jafuri şi omoruri. Muncitorimea din Odessa se agită contra samovolniciilor săvârşite de bolşevici, declarând că în curând vor ridica armele contra lui Petliura. Guvernul lui Petliura se compune numai din 4 directori: Petliura, Vinicenco, Sapendo şi Baibaceli.” (”Glasul Bucovinei”, Cernăuți, 15 dec. 1918).

Drumuri.”Trupe franceze spre Cernăuţi. Ni se anunţă din Iași că, din cauza drumurilor, desfundate în Basarabia, se poate ca trupe franceze, menite pentru restabilirea ordinei din Ucraina să treacă prin Cernăuţi. (Fiind să fie aşa, populaţia Bucovinei în general şi a Cernăuţilor în special va avea încă o nouă sărbătoare mare cu ocazia primirii vitezei armate a fraţilor şi aliaţilor noştri). Trupele românești au intrat în Sibiu.” (”Glasul Bucovinei”, Cernăuți, 15 dec. 1918).

Rafinați.”Mă cam tem de rafinați – în artă, sau în alte domenii – de când mi-au dat să mănânc, în Germania, cârnați cu miere.” (Victor Eftimiu)

Claca.”Claca și șezătoarea reprezintă principalele instituții de întrajutorare ale satelor devălmaşe. Claca este o formă de întrajutorare prin care o parte a comunității muncește în folosul unuia dintre membrii ei. Şezătoarea este, în schimb, o adunare a membrilor comunitari în care fiecare din aceștia lucrează în cadru colectiv, dar în folosul personal. Răspândite pe întreg spațiul românesc, clăcile îmbracă forme foarte variate. Există clăci de tors, de curățat, de arat, de prășit, de secerat, clăci pentru <făcutul casei>. Aceste instituții au o funcționalitate multiplă. Pe lângă faptul că au un rost economic, ele dețin și o funcție spirituală, de factură ceremonială, funcția darului (<omeniei>), funcție prin care claca asigură coeziunea grupului social și alimentează cu spor și inspirație activitatea și creativitatea vieții țărănești.” (Claudia Balaș)