Cezar STRATON

Motto. ”Și proștii sunt azi de mai multe categorii. Să-i lăsăm să și le stabilească între ei. Fiindcă, în ziua în care ei vor izbândi... înseamnă că toată <protipendada politică> a zilei s-a deșteptat.” (Tudor Mușatescu)

Morți.Cercetătorii germani au descoperit că morții se mișcă. Ce mare descoperire, afirmă un român! La noi, ei votează deja de vreo 30 de ani!  

Miniștri.După 1990, tot la vorba lui Vadim ajungem mereu: „nu mă sperie ministrul culturii, mă sperie cultura ministrului”.

Sănătos.Sănătos ești atunci când în fiecare zi te doare în alt loc.

Generații.”Jocul generațiilor n-ar avea niciun haz dacă bătrânii nu și-ar închipui că, odată cu ei, se sfârșesc toate, iar tinerii că toate încep de la ei...” (Victor Eftimiu)

Café de Paris.Cafenelele pariziene, cu egalitarismul lor social, au fost locuri ideale pentru agitația și organizarea republicanilor, în timpul Revoluției Franceze. Un regalist – deci un conservator - din acea epocă se plângea: „De unde vine atâta agitație nebună? De la o mulțime de avocați și slujbași mărunți, de la scriitorași necunoscuți, cărturari înfometați, niște neica-nimeni, care se ocupă de turbulențe în cluburi și cafenele. Acestea sunt focarele care au creat armele cu care sunt înarmate astăzi masele.” Café de Foy din Paris a fost locul în care s-a dat semnalul pentru chemarea la arme, înainte de Căderea Bastiliei. În timpul Iluminismului, Café Procope era un loc în care oameni precum Rousseau, Diderot și Voltaire se adunau pentru a-și expune filosofia și arta. După Revoluția din 1789, frecventarea cafenelelor pariziene a început să-i preocupe din nou pe scriitori și pe gânditori, care se adunau astfel, în cafenele, pentru a face schimb de idei și a lucra la ”demolarea” ratatei Revoluții. În ”La Rotonde” se întâlneau – după Primul Război Mondial - artiști străini, precum Ernest Hemingway, Gertrude Stein, Scott Fitzgerald și T.S. Eliot. Poetul și criticul francez Apollinaire lucra la revista sa, „Les Soirées de Paris”, doar în ”Café de Flore”. La mijlocul secolului XX, Simone de Beauvoir și Jean-Paul Sartre ajunseseră să facă filosofie și să scrie exclusiv la/pe mesele acestei cafenele, nu acasă.

Limbaj.“… oriunde vei vedea îmbrăţişarea binevoitoare a unui limbaj stricat, fals, acolo va fi cu siguranţă şi o stricăciune a moravurilor. (…) stricăciunea limbajului, dacă este răspândită, arată că oamenii de la care provin cuvintele acestea sunt decăzuţi. Nu te minuna că tipul acesta de <elocinţă stricată> este îmbrăţişat cu încântare nu doar de publicul cel mai grosolan, ci şi de mulţimea celor educaţi; aceştia se deosebesc între ei – de cei săraci - doar prin veşminte, nu prin judecată.” (Seneca)

Urs.”De ce este ales ursul – ca mitologie, dar și ca, azi, în psihologia vulgului, omului simplu, ca un soi de <inamic public>, vinovat - și nu alt animal? Ursul este simbolul curajului și al puterii. Culturile siberiene consideră că ursul este o călăuză, inteligentă, inițiată a șamanilor. Având în vedere că ursul hibernează, el poate însemna învierea Naturii, când el revine la viață. Cândva se credea că ursul are puteri mistice de vindecare, iar în psihanaliză, ursul reprezintă pericolele inconștientului. Pe teritoriul țării noastre, în ziua de Macabei se mai serbează (mai ales în rândul păstorilor), Ziua Ursului. E ziua când oierii mănâncă o lingură cu miere dimineața și postesc pentru a alunga temutul animal din zona turmelor. Este un exemplu de simbioză, de tranziție, între vechile credințe păgâne și cele creștine. Tot în credința păstorilor români exista cândva obiceiul ca băiatul nou-născut să fie uns cu seu de urs pe piept pentru a fi puternic și neînfricat precum ursul. Între timp, acest obicei, pare-se, a dispărut. Cunoscut și practicat încă pe teritoriul țării noastre este și Jocul urșilor. Un vechi obicei cu originea într-un ritual păgân, care se practica în ajunul Anului Nou, îndeosebi în Moldova și care constă în interpretarea unui ritual de către o ceată de urători. Ceata urătorilor care merg cu ursul este alcătuită din urători deghizați în urs, ursari, fluierari, toboșari; fiecare dintre ei interpretând un anume rol. Uneori în ceată pot fi acompaniați de irozi sau de mascați. În jocul ursului, acesta moare și învie, evocând motivul renașterii, în paralelism exprimând reînnoirea timpului, Anul Nou luându-i locul anului vechi. Iată, așadar, cum eposul popoarelor, literatura scrisă, religia, credințele locale, toate acestea influențează tematica basmului care mai păstrează, în substraturile sale, urme ale păgânismului antic, reminiscențe ale obiceiurilor și datinilor străvechi.” (Daniela Băbu)

Educație.”Latinii n-au niciun fel de educație. A englezilor e făcută din secole de bun trai. A nemților – cu bâta.” (Victor Eftimiu)