Cezar STRATON

Singur.„Când naziștii au venit să îi ia pe comuniști, n-am scos o vorbă. De frică. Nu eram comunist. Când i-au arestat pe social-democrați, am tăcut. Din comoditate. Nu eram social-democrat. Când au venit să îi ia pe sindicaliști, nu am protestat. Nu eram sindicalist. Ce-mi păsa mie..!? Când au venit să îi ia pe evrei, nu m-am revoltat. Nu eram evreu. Când au venit să mă ia pe mine, nu mai rămăsese nimeni care să-mi ia apărarea.” (Mărturisirea pastorului luteran Martin Niemöller - un om, un personaj, despre care eu, unul... nu știu mai nimic). P.S. Ideea e că încercăm, mereu – și e firesc, instinctiv, biologic, aș zice, fără îndoială – să ne apărăm, salvăm, scăpăm în primul rând pe noi înșine și pe cei dragi, apropiați, din fața pericolului... Uitând mereu să ne gândim, să-i ajutăm - fie și cu o vorbă bună, de îmbărbătare, și pe alții... poate mai nefericiți ca noi... Mie mi-a plăcut mult această ”spovedanie”, pocăință... Dacă te gândești doar cum să-ți ”scapi fundul”... vei ajunge singur și uitat de toți cei pe care i-ai ignorat, pe care, poate, ai fi putut să-i ajuți, prin implicarea ta, fie și cu un anumit risc!

Nume.”După ce în 1781, dieceza bucovineană a trecut, în ceea ce privește chestiunile dogmatice, la Mitropolia din Carlovitz, în 1786 (anul în care Bucovina a fost anexată la Galiția) s-a întocmit un tabel complet al preoților din Bucovina. Cu această ocazie, mulți clerici au găsit de bine să-și aleagă un ”patronim” slav la numele de familie. Astfel au luat ființă numeroasele familii cu sufixul ”-vici” ori ”iuc”, deși erau românești. La fel s-a procedat și cu elevii din școli. În lista elevilor școlii triviale din Cernăuți (1785), apar mulți elevi cu nume terminate în ”vici” sau ”iuc”, deși părinții lor avea nume de familie românești” (Ilie Țabrea). Și în Pârtești au activat în acea perioadă slujitori ai bisericii care și-au ”rutenizat” numele.

Utile.(dar nu și... dulci!). Pentru fumători şi nu numai! Remediu natural pentru curățarea plămânilor. Indiferent dacă sunteți fumător sau nu, puteți suferi de anumite boli de plămâni. Cei care nu renunță la acest viciu sunt, în general, mai predispuși la probleme de acest tip. Specialiștii propun o rețetă naturală, cu ajutorul căreia ne putem curăța plămânii. Cei care au fumat pentru mai mult de 5 ani se confruntă adesea cu bronșită și accese de tuse. În special lor li se recomandă acest remediu. Ingrediente: 1 bucată mică de rădăcină de ghimbir, 2 lingurițe de turmeric (curcumă), 400 g usturoi (curățat și tăiat în patru), 400 g zahăr brun. Preparare: Se încălzeşte apa și se amestecă zahărul până începe să clocotească. Apoi, se adăugă usturoiul, ghimbirul dat pe răzătoare, turmericul și se lasă până amestecul începe să fiarbă. Se micşorează flacăra și se mai lasă puţin să fiarbă. Apoi se lasă să se răcească la temperatura camerei. Se depozitează amestecul în frigider şi se consumă câte două linguri din acest amestec în fiecare dimineață pe stomacul gol și două linguri în fiecare seară, la două ore după ultima masă. Sfaturi suplimentare: Inhalați ulei esențial de eucalipt; faceți zilnic o baie fierbinte, e metoda perfectă de a vă relaxa și detoxifia; faceți exerciții fizice în mod regulat. Succes (și voință)!

Post-scriptum(la postarea precedentă). Ori... altfel spus: fumatul ucide ori salvează? Ori... și una, și alta, după împrejurări... Cetiți și vă lămuriți, fiecare. (Este, de fapt, transcrierea în cuvinte, a unui clip umoristic). Soțul, muncitor în construcții, vine acasă bucuros că a scăpat: toți colegii din echipa lui au murit, în urma căderii platformei pe care lucrau, la etajul 10 al unui bloc. Soția, fericită, îl îmbrățișează cu toată dragostea. După acest moment, ea îl întreabă, curioasă (ori suspicioasă?): - Dar tu, iubi, tu cum de ai scăpat? – Apăi, eram la fumat, eu fiind unicul fumător. (Apoi, bărbatul – naiv și sincer ca orice bărbat, adaugă – deși ar fi putut rămâne un erou, ca Bruce Willis (cel hard to kill), care ne-a salvat de atâtea ori Planeta...): - Știi iubi, patronul nostru va da familiilor celor trei colegi morți în accident... câte 200.000 de euro. – Cât? Întreabă nevasta. – Cum ți-am zis, iubi: 200.000 euro... pentru fiecare mort. – Apăi... zice nevasta... lovindu-l în cap cu sucitorul (ori ”culișerul”, în Bucovina)... Ți-am zis de atâtea ori... să te lași, dracului, de fumat! Dăunează grav sănătății!

Pâine.”Latinesc la obârșie, <pâine> (panis) a avut de înfruntat concurența câtorva sinonime neologice: franzelă (neogrecescul frantzóla), jimblă (maghiarul zsemlye), pită (bulgărescul pita), dar și-a păstrat locul prin marea expresivitate dezvoltată de puzderia de sensuri secundare și figurate. Deși guvernele au în mână pâinea și cuțitul, nu de puține ori ele râvnesc și la a noastră, luându-ne-o de la gură. Într-un fel sau altul, toți mâncăm o pâine: unii miniștri – și politruci – cam mănâncă pâinea degeaba, o parte dintre români mănâncă o pâine amară, printre străini. Intrăm, cu oarece șanse, în pâine și, după o vreme, suntem nevoiți să ieșim din pâine. În timp ce ne aghesmuim prin cârciumi, unde berea se vinde <ca pâinea caldă>, îl rugăm pe Dumnezeu să ne asigure pâinea noastră cea de toate zilele. Zice Caragiale: <Să știu de bine că mă duc la mănăstire, pâine și sare nu mai mănânc cu ei!>” (Constantin Voinescu)