Ardelean.Cum recunoști un ardelean în parcul de distracții? Mănâncă vata de zahăr pe băț cu brișca! Schimbare. Pică țiganul în groapa cu var. Strigă după ajutor tovarășului său…Haoleu, mo! Întinde-mi o lopată repede! – Du-te, mo! De câteva secunde ești de rasă albă și deja vrei să muncești?! Avicole. Majoritatea spuneți că găina bătrână face zeama bună. Întrebarea este: cocoșul bătrân la ce-i bun? Sfat. Nu vorbiți niciodată cu gura plină, e lipsă de respect. Nu vorbiți nici dacă aveți capul gol, e și mai rău. Origini. – Tată, de unde vin copiii? – Fiule, copiii vin din locul de unde toată lumea-i bagă pe politicieni! Lopată. – Dacă te jignesc la școală, dacă te umilesc, dă-i nenorocitului o lopată peste bot! – Tati! Eu sunt o fetiță! – Ia una roz! Arsuri. Un canibal merge la șeful tribului și îi spune: – Șefule, am arsuri la stomac! Ce să fac? – Mănâncă și tu un pompier! Grabă. Soția, pe muchia pervazului: – Gata, sar! M-am săturat să-ți gătesc, să te spăl, să te aștept de la curve! Și nu mă mai împinge! La mecanic. – Vă costă 980 de lei, preferați să plătiți cash sau cu cardul? – În lacrimi nu se poate? Tradiții. În luna martie, femeile își aleg câte o babă și pleacă să o îngrijească în Italia. Morticică. Cineva sună la ușa lui Bulă. Deschide ușa Bulă și vede pe preș o moarte mică, de vreo 15 centimetri înălțime, cu o mini-coasă și un parpalac mic și negru. Bulă se face alb la față. – Stai liniștit, zice Moartea, am venit după șoarece! Apă. Ea, cuprinsă de emoție: – Iubitule, mi s-a rupt apa! El: – Unde naiba găsesc instalator la ora asta? Accent.– Ce accent frumos are soțul tău, de unde vine?! – Din beci, a fost să scoată o pălincă! Confident. E minunat să ai pe cineva care să te asculte…Chiar azi vorbeam cu pereții…Minte. Doamne, dă-le oamenilor minte! Iar unora și instrucțiuni de utilizare! Reclamă. În contextul multitudinii de alimente din țările bogate, s-ar fi crezut că alimentele vor deveni un simplu obiect funcțional, lipsit de orice conotație afectivă și emoțională. Cu toate acestea, acest lucru nu este deloc ceea ce am putut observa în rândul consumatorilor. Și cu atât mai puțin printre furnizori! Reclama industriei alimentare o depășește pe cea a oricărei alte industrii. Investițiile publicitare în sectorul alimentar și al băuturilor în Franța reprezintă mai mult de 2 miliarde de dolari pe an. Și există și alte surse de propagandă. Se publică nenumărate cărți pe această temă, iar dietele țin prima pagină a revistelor pentru femei în fiecare an - aproape o cincime din conținut este dedicat mâncării (Lavergne, 1988). Război. La Moscova, surpriza ruperii ”prieteniei germano-sovietice” a fost una totală. Fostul ambasador al României la Moscova, Grigore Gafencu, într-un raport pentru Ministerul de Externe român, a relatat cum au decurs lucrurile, așa cum a aflat și el de la prietenul său, ambasadorul german la Moscova, contele von Schullenburg: „În timpul nopţii von Schullenburg a primit instrucțiuni de la Berlin. Duminică (22 iunie) la ora 4 ½ a cerut o nouă audienţă (la ministrul sovietic de Externe). A fost primit abia la ora 6 dimineața - deci la patru ore după începerea atacului german. «Sunt însărcinat să vă înştiinţez, a spus ambasadorul neamț d-lui Molotov, că din pricina presiunei de nesuferit a armatelor ruseşti la hotarele ţărilor ocupate de armele germane, guvernul german a fost nevoit să dea trupelor sale ordinul de a începe operaţiunile militare». Ne-am dat seama, a răspuns d-l Molotov, deoarece oraşele Kiev şi Minsk au şi fost bombardate. Înseamnă acesta războiul? Contele Schulmeburg, care nu primise instrucţiuni de a face o declaraţie de război formală, s-a mărginit să repete declaraţia pe care fusese însărcinat să o facă. Comisarul a ţinut să mărturisească că, după politica de prietenie urmată faţă de Germania, nu se aştepta la un asemenea deznodământ”. Amintiri. Un turneu al unui artist străin care a lăsat urme adânci la Bucureşti, mai ales în cartierele mărginaşe, a fost cel întreprins în 1958 de actorul şi cântăreţul indian Raj Kapoor, protagonistul filmului „Articolul 420″. Raj Kapoor a apărut şi la noua televiziune – care emitea din 1957 – şi a înregistrat un disc la Electrecord cu piesa „Avaramu” din coloana sonoră a filmului. Pe canavaua acestuia lăutarii au dat la iveală o manea care s-a cântat apoi ani de zile prin bodegile de la periferie: „Pe Şoseaua Colentina/ trece Rita cu maşina/ şi golanii după ea/ Ca să-i umfle camera.” În anii 1959-’61, omul bine cotat avea motocicletă şi magnetofon Tesla cehoslovac. Motocicleta cea mai şic (Simmson) era importată din RDG, (de 250 cm3, ca și şi Jawa cehoslovacă). Mai existau Zundapp şi BMW, unele cu ataş, dar acelea erau din timpul sau de dinaintea războiului. La sfârşit de săptămână, bucureştenii cu motociclete plecau împreună cu soţiile sau cu prietenele spre Snagov, Mogoşoaia, Pădurea Pustnicul sau pe Valea Prahovei. La petrecerile date în apartamente particulare, sâmbăta seara, magnetofonul era un simbol de modernitate şi înlesnire. În anturaje mai modeste, cu acelaşi prilej, se puneau la patefon discuri cu Dorina Drăghici, Nicu Stoenescu, Ioana Radu sau Mia Braia. După discuri de patefon dansau şi elevii din ultimele clase de liceu atunci când mergeau în excursie la munte, şcolile medii având patefon în dotare. În fostul local „Modern”, aflat în capătul dinspre Calea Victoriei al fostei străzi Sărindar, s-a deschis în 1958 restaurantul “Berlin”, cu specific culinar german, decorat de către un arhitect din Republica Democrată German. La etaj exista un bar cu taburete înalte, unde berea blondă Radeberger, îmbuteliată în sticle de o jumătate de litru, era servită în sonde.