Cezar STRATON

Motto. Asemănarea între un pește și musafirii constă în faptul că ambii încep să-ți miroase urât după trei zile.

Brumaru (Emil). Emil Brumaru, poetul... este - precum erau, demult, Cofetăria ”Nestor” ori ”Capșa” - deliciul unic, spumos, gustos, inegalabil și irepetabil al poeziei noastre de azi. E o părere personală...

Chefi.Apropos de emisiunile tip ”Chefi la cuțite”, unde niște indivizi certați cu igiena ne tot dau lecții severe, la TV, despre cum trebuie să gătim, să ne nutrim: se zice că acești indivizi au redactat un soi de ”protest al bucătarilor”: termenele scurte de garanție ale alimentelor ne împiedică pe noi, ”chefii”, să devenim nemuritori! P.S. Las, că vă fac prea nemuritori... TV-urile!

Ruj.Un bătrân preot catolic (!?) își sfătuiește, sincer, enoriașele mai tinere: e păcat să vă mânjiți mereu buzele cu ruj de buze! Găsesc că au un gust inert, execrabil. Prefer sărutarea sinceră a lui Johan...

Pudoare.La TV, începe un film mai deochiat, spre porno! Mama încearcă să salveze pudoarea copiilor, spunându-le: - Uitați, copii... până și cei doi actori se dezbracă rapid, de haine! Hai, fuguța la somn, și voi...

Deosebire. Care-i deosebirea dintre democrația adevărată și ”democrația comunistă”? Răspunsul e simplu: diferența dintre un scaun oarecare și... scaunul electric!

Intelectuali.Un antropofag (mă rog, un canibal) se plânge șefului lui de trib: - De o vreme, sufăr de teribile dureri de cap! – Păiii... dacă te hrănești numai cu intelectuali!

Deștept.(Și bun de a deveni politician, acest student... ). Întrebare de baraj, la obiectul ”Sociologie”: - Ce părere ai, tinere, rata criminalității a crescut ori a scăzut, de la începutul Omenirii încoace!? – Evident că a scăzut, domnule profesor: pe vremea fraților Cain și Abel, ea atinsese deja procentul maxim, de 50%! P.S. Genial... nu?

Vânătoare.Cum poți ”vâna” o pipiță, la Mamaia? Te ascunzi după un palmier (plantat de un fost ministru al turismului) și încerci să imiți/emiți țipătul de împerechere al cardului tău bancar...

Vânător.O epigramă inedită, dedicată de marele Cincinat unei simpatice – bănuiesc eu – doamne, având un soț vânător: ” Familia aceasta/Pe mine mă uimește: /Bărbatul dă cu pușca/ Dar doamna...mă rănește...”

Moarte.Moartea – exitul, cum îl numesc medicii legiști – e o tipă oarecum fair-play. Ea te anunță din timp, practic ea îți dă semne că e posibil să te caute, după o vârstă... în viitorul apropiat: te dor genunchii, începi să uiți nume și figuri, devii ciufut față de cei dragi... etc. Deci ea te poate lua oricând – o face și prin aceste accidente de tip infarct ori AVC... – care nu-s chiar ”accidentale”, poate că țin de regimul de viață al fiecăruia (să nu mai amintesc despre imprevizibilul Covid). Bref, mi-a plăcut o notare a azi-uitatului scriitor Tudor Mușatescu: moartea nu te previne, direct, niciodată: întâi îți trimite o trupă de doctori, care mai de care, să te tapeze de bani și să te mai țină încă o zi-două de vorbă!

Proverbe.”Când bărbatul este ”deștept ca un proverb”, nu se însoară cu o femeie... zicătoare.” (Tudor Mușatescu).

Bătaie.(Text preluat). În limba română se ascunde un secret despre natura noastră românească. Noi suntem, prin excelență, oare... niște bătăuși? Ne place bătaia! (Ori ne temem că am fost mereu bătuți – n.a.). Noi ne începem fiecare sărbătoare cu o bătaie, pentru că noi nu curățăm covoare, noi le batem. Noi nu parcurgem un drum, noi îl batem. Chiar și când suntem gânditori, ne ”bate” un gând. Inima noastră de român nu pompează, ci bate! Pantofii noștri nu ne rod, nu ne sunt mici sau mari, ci scurt - ne bat. Ca să urezi de bine cuiva îi spui: „Bată-te norocul să te bată!”. Când pleacă cineva îi urezi: „Cale bătută!” Unul dintre dansurile tradiționale din zona Moldovei este „Bătuta”. Laptele nostru nu-i fermentat, ci e bătut. Noi nu ciocănim, noi batem la ușă. Și vântul bate pe afară. În loc de ghinion, ești bătut și de soartă. Ca să fii mai credibil, spui: "Să mă bată Dumnezeu dacă mint!". În loc să recunosc că vorbesc degeaba, eu ”îmi bat gura”. Şi mai este și un proverb românesc: "gura bate fundul". Când încheiem o afacere noi batem palma. Dacă vezi ceva special, el... cam bate la ochi! Dacă faci ceva și îi spui să continue, urezi: bate fierul cât e cald! Avem chiar și un fel de a pregăti fasolea, fasole bătută! Când nu mai avem chef de ceva, nu ne mai batem capul! Când aplaudăm, noi batem din palme! Când vorbești mult și fără rost, noi batem apa-n piuă! Când nu înțelegi, bați șaua să priceapă iapa! Dacă spui prostii, bați câmpii! Bătaie după bătaie! P.S. Adaug și eu un mic comentariu etimologic/comparativ: ca să se ferească de Necuratul, românul zice ”bat în lemn” (e o referință clară, la toți creștinii... la crucea răstignirii Mântuitorului). Pe când franțuzul zice: ”toucher le bois”... atinge, nu ”bate”... Apoi obiceiul baterii toacei... pierdută la catolici... Și așa mai departe...

Testament(inutil). ”Mi-am petrecut toată viața în bibliotecă, citind, meditând, scriind...N-am fost la petreceri, n-am dansat, nu m-am ținut de amor. Și am greșit. Voi, care încă sunteți tineri, să nu faceți ca mine. Căci viața ne-a fost dată fiecăruia să fie trăită!” (Garabet Ibrăileanu).