Cezar STRATON

Prohibiție.Acum un secol, pe 16 ianuarie 1920, în SUA, alcoolul a fost interzis. A 18-a modificare a Constituției Statelor Unite, adoptată prin ”Volstead Act”, a intrat în vigoare: „producția, vânzarea sau transportul băuturilor alcoolice sunt total interzise”. Singura excepție notabilă de la această interdicție a producerii alcoolului era vinul (dar numai cel pentru uz ritualic, religios).  Mișcarea americană antialcool era puternic susținută de pastorii protestanți – tot mai influenți politic și social - care ”doreau o societate mai morală”, dar și de asociațiile de femei (tot mai ”guralive” public – să mă ierte cititoarele, pentru posibilul pleonasm), femei care ”văd alcoolul ca fiind unul dintre motivele violenței domestice”. Paradox: doar producția și vânzarea de alcool au fost interzise, ​​dar rămânea legal ca alcoolul să fie consumat (!?). Interdicția deschide astfel calea dezvoltării unei economii paralele, de contrabandă. Mafiile, după cum știm, corup politica și se hrănesc cu subvenții bugetare, cu marile piețe imobiliare, cu prostituția și cu consumul de droguri psihotrope – de orice fel -  interzise prin lege. Fie că este vorba de alcool sau altele. Efectul economic și financiar a fost teribil: toate întreprinderile, distileriile - unele care aveau în spate o lungă istorie familială - au fost distruse. Iar această ”economie paralelă” va face gloria gangsterilor din anii 1920. Faimosul Al Capone va construi imperiul său exclusiv pe contrabanda cu alcool, cum a scris un istoric: „Al Capone era foarte inteligent și a profitat de interdicție, investind puternic în contrabanda cu alcool. Chicago este un oraș de frontieră. Prin traversarea lacului Michigan, putea obține alcool foarte ușor. El reușește să controleze întregul lanț, ca să spunem așa, de la cumpărarea de alcool din Canada până la vânzarea acestuia în baruri, în numeroasele <speakeasies> (baruri neoficiale) din Chicago, apoi din toată America. Cu profituri absolut gigantice, care sunt prea puțin <vămuite> de așa-zisele razii ale Poliției, bine plătită și ea. El își permite să plătească, să regizeze (mituind primarul și presa – unde, oare, oi mai fi văzut eu, mai recent, asemenea manipulări... oare la un oarecare domn Ghiță!?) momente spectaculoase: de pildă, când primarul dă ”cu pumnul în masă” în fața reporterilor. Care – mituți și ei - publică pe prima pagină poze și articole arătând, de pildă, spargerea, cu toporul, de către însuși dom Primar, a unor butoaie cu alcool confiscat, pentru a da impresia că se face ceva. În ansamblu, comerțul cu alcool a continuat fără dificultate până în 1933. P.S. Prea puțină lume știe că temutul, influentul Al Capone înființase și întreținea, din averea sa, multe cantine pentru săraci din America.

Metilic.Conștienți de imposibilitatea eliminării complete a alcoolului, necesar anumitor industrii (farmacie, parfumuri etc.), susținătorii Prohibiției din anii 1920 impun adăugarea de aditivi chimici și coloranți la alcoolul industrial, pentru a-l face impropriu pentru consum. Cu toate acestea, contrabandiștii descoperă în curând cum să contracareze efectele aditivilor. Nu fără a afecta, totuși, grav, nu doar gustul, ci și nocivitatea băuturii. Nu contează: bani să iasă! (Asta-mi amintește de băutorii noștri de spirt medicinal – mai nou ”alintat” cu frumosul prenume Mona, bun de băut, zic ei, dacă-l filtrezi prin pâine!). În 1925, aproape o treime din cele 150 de milioane de galoane de alcool industrial produse în SUA au fost ”deviate” pentru a produce alcool de contrabandă.

Ginul din cadă.În anii 1920, în timpul prohibiției, era, așadar, imposibil să ai acces la un whisky de calitate. O opțiune era, prin urmare, să vă creați propriul alcool: ginul. Era ușor de realizat, încât i se dă o poreclă care va ajunge să califice mai mult sau mai puțin, de atunci, tot alcoolul produs de amatori: „ginul din cadă” sau „ginul din baie”. Pentru a face acest carcalete improvizat ,,trebuie doar să ai o sticlă ieftină de alcool din cereale, de multe ori vodcă... și niscai fructe de ienupăr, și să începi procesul de macerare în baia proprie, departe de ochii Poliției...”

”Eliberare”. În 1933, după criza economică globală, și având în vedere sumele delapidate și pierdute de bugetul de stat! - din pricina traficului cu alcool de contrabandă, politica severă antialcool americană a fost considerată un eșec, iar marea prohibiție s-a încheiat cu abrogarea celui de-al 18-lea amendament al Constituției Statelor Unite, prin noul amendament, 21. Este singurul amendament la Constituție care a fost complet abrogat până în prezent. Cocktailurile, chiar dacă nu dispar complet din circulație, sunt tot mai rare. Abia în anii 1980, amintirea vechii interdicții a reapărut și a aprins imaginația. Estetica, moda cocktailului (etimologic: ”coadă de cocoș”, datorită policromiei specifice acestor băuturi combinate) va deveni un fenomen și, odată cu aceasta, reapare știința, arta cocktailului ...Succesul acestor băuturi va fi așa de mare, încât chiar și Tom Cruise va juca rolul unui barman memorabil, într-un film la fel de memorabil, „Cocktail” (1988). O peliculă ”asortată” cu muzica celor de  ”Beach Boys”: ”Kokomo” (”Cocktail” Soundtrack).

Crășme.Zăpezile (de altădată)... La finalul secolului al XIX-lea, Bucureştiulera renumit pentru două lucruri: avea cele mai multe biserici şi mănăstiri din Europa, dar - pentru că era înconjurat de vii - avea şi cele mai multe cârciumi, restaurante şi hanuri. Majoritatea cu lăutari. Cârciumile de altădată din Bucureşti aveau denumiri pitoreşti: “La trei sarmale“, “Leul şi cârnatul“, “La trei chiftele“, “La trei lulele“, “La doi lei“, “Ochiul lui Dumnezeu”, “Groapa Dulce”, “Bodega Boilor”, “Falcă de Măgar”, „Mariţa Borțoasa”, “La trei ochi sub plapumă“. Restaurantele şi cârciumile Bucureştiului se deschideau, de-obicei, în zone uşor accesibile, la capetele liniilor de tramvai sau în zona centrală. Aşa că, de la ”Ochiul lui Dumnezeu” și ”Groapa Dulce”, puteai ajunge ușor, cu tramvaiul, şi la „Bodega Boilor” sau la bodega ”Falcă de Măgar”. La cotitură de drum, puteai face o haltă la ”Mariţa Borțoasa”. Iar la miezul nopţii ajungeai, cu siguranţă, la cârciumioara ”La trei ochi sub plapumă”. Vremuri trecute... stil de viață, trecut... Normalitate apusă...