Cezar STRATON

Motto. ”Moluște. La un restaurant pescăresc: - Serviți și moluște? – Servim, fără discriminare, pe toți clienții...”

Ecologie.Am redescoperit, printre hârtiile mele vechi de peste 20 de ani, o minunată poezie, încă nepublicată în vreun volum. Celor cărora nu le va plăcea că ea e scrisă de C.V. Tudor, le dau voie/îi înțeleg și îi invit... să nu o citească. Așadar: ”Corabia lui Noe se scufundă / tot mai puține vietăți vor fi / azi pe pământ, doar moartea e fecundă / rămânem tot mai singuri, zi de zi. // Iar mâine poate, toți copiii Terrei / doar în Abecedar vor mai vedea / splendoarea ciutei, freamătul panterei / o lebădă, un cal, o rândunea. // Tot ce-a zidit Natura, cu migală / întreaga ei corolă de minuni / distrugem cu o poftă infernală / și ne mai spunem, totuși... <oameni buni> // Ucidem puii-n maica lor cu arma / extragem fildeși, jupuim de piei / pe unde trecem noi, se dă alarma / iar spaima viscolește-n legea ei. // Răpunem un popor de cetacee / pentru o litră de parfumuri, doar / un neam de vulpi îmbracă o femeie / și racul fiert de viu e ”princiar”. // Măcelărim cirezi în abatoare / le scoatem șira, măduva din os / dar nu se poate, Doamne, altfel, oare? / de ce atâta suferință grea!? // Nu sunt absurd, eu știu că e lăsată / prin Cartea Sfântă, jertfa pe altar / nu voi pricepe însă, niciodată / masacrul fără noimă și barbar. // Fiți milostivi, mai stați în cumpănire / voi, suverani ai vieții pe pământ / lăsați Naturii dreptul să respire / și-atâtor vietăți fără cuvânt. // Înduplecați furia voastră oarbă / mai dați un armistițiu de un veac / în jocul sfânt al puilor prin iarbă / îngenunchează îngerii... și tac. // Lăsați o vreme rana să se-nchidă / nu fiți călăii iadului chiar voi / să nu plătiți cu spaimă și obidă / la judecata cruntă, de apoi. // Nimic nu e mai nobil ca o ființă / ce tremură ca frunza în amurg / ea vă sărută umbra cu credință / și vi se-nchină ca la Demiurg.” (C.V. Tudor, ”Ecologie”)

Japca.”Bulgărescul <žabka>, prin care vecinii de la sud de Dunăre înțeleg laț, cursă, s-a cuibărit în limba română în expresia <a lua cu japca>, a lua vasăzică pe nedrept, cu forța, după cum ne dumirește Petre Ispirescu: <Să nu poată lua cineva cu japca din aceste merișoare.> Iar, dacă inima-i va da totuși ghes să-ntindă mâna spre ele, acela se va numi jepcan sau jepcănitor, iar faptei lui, jepcăneală i se va zice. Cu același tâlc, bulgarii mai folosesc și <hapcă>, a lua cu hapca, expresie întâlnită la Creangă: <Se răpede și-i ia apa și smicelele cu hapca.> De fapt, hapcă poartă sensul propriu de cârlig de undiță de 8-10 cm, folosit la pescuirea somnului, cu forța, abuziv, desigur, de unde și noima sa figurată, dată de Creangă în textul citat. Convingător e și Alecsandri, care zice: <Ai avea poftă să le rășluiești o parte de pământ... cu hapca>.” (C. Voinescu)

Confuzie.În mijlocul apei unui lac, o femeie se îneacă. Un bărbat pe mal începe să strige după ajutor. Un pescar aflat în apropiere vine în goană şi-l întreabă ce s-a întâmplat. Bărbatul îi spune: - Omule bun, îţi dau 100 $, numai să o salvezi pe nevastă-mea, că se îneacă! Pescarul acceptă, se aruncă în apă şi scoate femeia teafără pe mal. - Acum dă-mi suta de dolari, spuse pescarul. - Păi cum să-ţi spun, am crezut că-i nevastă-mea, dar m-am înşelat, iar tu ai salvat-o pe... soacră-mea! - Ăsta mi-e norocul, spuse pescarul scoţând portofelul. Spune-mi cât naiba îţi datorez...

Cuhnie.Titlul ”Bucătăria modernă” este cunoscut de pe coperta volumului Mariei general Dobrescu, din 1923. Mai devreme cu patru decenii însă, la 1881, tot la Editura Librăriei Socec & Comp. văzuse lumina tiparului cea dintâi ”Bucătărie modernă”, alcătuită după „cele mai bune cărți de bucate franceze, germane și române” și semnată doar cu inițialele, enigmatice, M.S. În 1920, tot la Socec, apăruse ”Noua carte de bucate”, conținând ”peste 2000 de rețete cercate din bucătăria tuturor popoarelor civilisate, lucrată și aranjată în ordine alfabetică de d-na M.S. Evrika.” M.S. era… o doamnă! Grafica paginii de titlu din 1881 reproduce platoul de servire a prepelițelor umplute și fripte pe jăratic, ulterior fiind garnisite cu trufe și date cu sos. Chiar înaintea conținutului, coperta cartonată și gofrată, legată în pânză, calitatea hârtiei, precum și elementele grafice (gravuri minunate) sunt indicii evidente ale unei ediții de referință. După doi sau trei ani, în 1883-1884, la Socec, vor apărea ”Poesiile” lui Mihail Eminescu, cu o varietate și diversitate de elemente iconografice pe măsură. Autorul „filozofează”: „dacă vrând, nevrând trebuie să mâncăm, avem, drept izvor de despăgubire, putința de a ne face plăcere din mâncare.” Bucătăria modernă din 1881 cuprinde trei părți, și anume: alegerea bucatelor (separat, pentru cei sănătoși și, respectiv, pentru bolnavi), gătirea bucatelor și, partea a III-a, majoritară, „Recete”. Sunt rețete: de supe și borșuri, de sosuri pentru rasol, pe bază de ouă, pe bază de lapte, de mâncări de carne (vită, vițel, oaie, capră, porc, miel, mistreț, iepure, căprioară, cerb, pui de găină, găină și cocoș, clapon, rață, gâscă, curcan, porumbel, rață sălbatică, gâscă sălbatică, potârniche, prepeliță, becață, fazan, pești, raci și melci, inclusiv rețete de cârnați, tocături, precum și din măruntaie), vegetale (salată, garnituri „de tot felul”, legume, varză, cartofi, piureuri, sarmale, umpluturi și farse), de mâncări ”de făină”: (aluaturi simple, plăcinte, gogoși, învârtite, prăjituri, cozonaci, turte), de mâncări gătite cu ou ori cu caimac (budinci, sufleuri, șadouri și creme, mâncări reci, gelatine, răcituri, înghețate), de băuturi, de dulcețuri, de peltele, de șerbeturi, de siropuri – nelipsind conservarea alimentelor, de exemplu sub formă de compoturi. În total, 300 de pagini. Ca excepție, se ajunge la reprezentări horror. De pildă, cum se poate tranșa, practic de vie, o broască țestoasă, cu mențiunea că, în prezent, cele mai multe dintre specii sunt protejate: „Ea-și va întinde gâtul și coada: dă cu cuțitul și le taie… Să nu ai milă... În caz că-i tăiem capul, strângem sângele, ca să-l folosim la gătirea bucatelor.”