Cezar STRATON

Motto. ”Testament. - Cerbul ăla trebuie să-şi facă testamentul, zise Vânătorescu, ochindu-l şi trăgând cu puşca. - Se pare că a şi plecat după notar, îl persiflă vecinul, după ce dispăru cerbul, neatins.”

Marcare.La vânătoarea de capre, cerbi și alte copitate, vânatul este ”marcat” astfel încât să se știe căruia dintre vânători îi aparține. După ce exemplarul respectiv este împușcat, acesta este culcat pe partea dreaptă și i se pune pe trup o crenguță de brad. Dacă vânatul este mascul, crenguța simbolică va avea vârful îndreptat spre partea posterioară a animalului, iar dacă este femelă, spre cap. Obiceiul are origini vechi, ancestrale. După ce vânatul a fost astfel marcat, unii vânători introduc în gura animalului ucis – de regulă, masculi – o grămăjoară de frunze, iarbă, ferigă etc. Sensul simbolic al acestui obicei – numit în termeni vânătorești ”ultima îmbucătură” – este legat de omagiul ultim pe care omul, vânătorul, îl aduce vietății căreia i-a luat viața.

Urs.Trăim o tot mai frecventă conviețuire cu... ursul. Coborât din codru, ca să ne cotrobăie prin tomberoane, ori să ne ”cerșească” – aparent pașnic și simpatic  - ceva de mâncare. Este – oameni buni – doar o aparență. Orice animal sălbatic își păstrează nealterate reflexele sale de apărare! Încât cred că e util oricărui om – mai ales acelor dintre noi care iubesc plimbările „pe cărări de munte” – un set de reguli de comportament la întâlnirea – nedorită de nimeni -  cu Moș Martin. Să o luăm pe puncte, funcție de (periculoasa) situație. 1. Vă găsiți pe neașteptate aproape de un urs, ori un urs vine spre dvs și – încă - nu vă remarcă prezența. Vorbiți, faceți zgomot și retrăgeți-vă încet, calm (pe cât puteți, desigur), menținând permanent contactul vizual. Nu vă întoarceți cu spatele la el, evitați mișcările bruște și...mai ales, nu fugiți! De regulă, ursul va fi cel care o va lua la goană, primul, la vederea omului. 2. Un urs – Doamne-ferește! – vă atacă: culcați-vă cu burta în jos și cu mâinile pe cap. Văzând că nu sunteți un pericol pentru el, ursul o să se îndepărteze. Așteptați până când fiara se îndepărtează suficient: ridicarea prea grăbită poate duce la un nou atac! 3. Vedeți un pui de urs? E una dintre cele mai periculoase situații. Retrăgeți-vă rapid, cu atenție... nu vă ocupați de drăguții puișori; nu-i exclus să vă aflați în spațiul ”mortal”- cum îl numesc eu -  dintre mamă și puii ei! 4. Descoperiți, pe munte, carcasa unui animal oarecare, parțial consumată și – eventual – acoperită cu cetină, crengi ori brazde de pământ. Părăsiți rapid zona: ursul care a ascuns prada este mereu în apropiere și o păzește, fiind decis să o apere împotriva tuturor ”intrușilor”. 5. Urs rănit, prins în capcană, ori urs zăcând... aparent pe moarte. Fugiți de acolo, cât vă țin picioarele. Ursul nu iartă! P.S. Să nu ziceți că nu v-am zis! P.S. Scriu acest text doar pentru a explica cretinilor care ”hrănesc” urșii la Brașov... ori pe marginea șoselei, pe Valea Prahovei etc... și se și fotografiază cu ei. Ori pentru ”deștepții” din București și împrejurimi care își fac ”poză cu ursul”... ignorând la ce mare pericol își expun copiii.

Lipovean.- Bărbatul meu este un pescar nemaipomenit. A prins numai peşti mari în Deltă. Uite-l aici în fotografie, cu un crap de 10 kg. - Şi bărbosul ăla din barcă, cine e? - A, un curios care trecea pe acolo…

Motive.Maria, servitoarea, i-a cerut doamnei – soția unui vânător pasionat, plecat cu zilele pe coclauri - o mărire de salariu.  Doamna noastră, cam suparată pe chestia asta, a întrebat-o: – Bine Maria, ia spune-mi mie, de ce vrei să-ți măresc salariul?  – Sunt 3 motive pentru care vreau un salariu mai mare. Primul, este că eu calc cămășile mai bine decât dumneavoastră.  – Cine ți-a spus chestia asta?  – Păi, domnu’!  – Aha! Și Maria continuă:  – Al doilea motiv este că eu gătesc cu mult mai bine vânatul decât dumneavoastră!… – Asta nu-i adevărat! Cine ți-a spus prostia asta?  – Păi, tot domnu’…  – Aaahaaa!  – Și al 3-lea motiv este că eu fac dragoste și mai bine decât dumneavoastră! Doamna, surprinsă și foarte supărată, pe un ton insinuant: – Și asta, tooot domnul ți-a spus-o! Nu-i așaaa?  – Nu doamnă! Asta mi-a spus-o grădinarul!

Tradiții. După o zi criminală, în care lui Moș Crăciun toate i-au mers prost – i s-au îmbolnăvit 4 pitici, 3 reni au răcit, sania s-a rupt, a rămas fără băutură și a venit și soacră-sa în vizită, seara sună la ușă un îngeraș cu un brad imens de Crăciun. „Ce să fac cu bradul, Moșule?” întreabă îngerașul. “Bagăți-l în fund”, îi răspunde Moș Crăciun, nervos. Și de atunci există tradiția cu îngerașul înfipt în vârful bradului.

Renunțare.La o partidă de vânătoare, un bărbat elegant din Stockholm împușcă o rață sălbatică. Pasărea cade însă în ograda unui fermier, care susține că vânatul îi aparține. – E pasărea mea, insistă orășeanul! Fermierul sugerează să fie tranșată disputa în stil vechi, cu un “șut neaoș”. – Eu îți trag un șut cât pot de tare în boașe, apoi tu faci la fel cu mine. Cine urlă mai puțin, ia pasărea! Bărbatul e de acord. Fermierul îi trage un șut strașnic în părțile sensibile. Când își revine, orășeanul șoptește cu greu: – Bine. Acum e rândul meu. – Lasă, zice țăranul. Poți să păstrezi rața.

Pescuit(sportiv). O grămadă de pescari, cu scule de mii de dolari, momeală de sute de parai etc. Apare un ţigan cu un băţ de 1,5 metri, o sfoară şi un ac. Pune o boabă de mămăligă în ac şi aruncă. Scoate numai crapi de 4, 5, 7, 10 kile. Se uită la ei, supărat, şi-i aruncă înapoi. Restul pescarilor, înnebuniţi: – Măi ţigane, dar de când te-ai apucat de pescuit sportiv? – Adică cum sportiv, mânca-ţi-aş? – Păi prinzi, îl arunci, prinzi, îl arunci…– A, nu pescuiesc sportiv, îi arunc pentru că n-am tigaie aşa mare acasă.