Cezar STRATON

Nemți.Invadarea U.R.S.S. a fost precedată de violarea repetată a spațiului aerian sovietic de către avioane spion ale armatei germane, care efectuau zboruri de recunoaștere și fotografiau nodurile de cale ferată și aeroporturile care urmau să fie bombardate, activități ostile pe care sovieticii au încercat să le oprească prin discuții și note de protest. La 11 iunie 1941, Stalin a fost informat că Ambasada germană din Moscova primise, pe 9 iunie, instrucţiuni de la Berlin privind punerea la „adăpost” a documentelor secrete (adică arderea lor) şi „plecarea discretă a femeilor şi a copiilor personalului diplomatic german de la Moscova” (adică evacuarea). Războiul a început efectiv în noaptea de 21 spre 22 iunie 1941, puțin după miezul nopții. URSS a fost atacată fără o Declarație de război, în sensul juridic al termenului. Mai întâi la Berlin, la ora 3.00 după miezul nopții, Joachim von Ribbentrop, ministrul de Externe german, îl convoacă la el pe Vladimir Dekazonov, ambasadorul sovietic, care sosește pe la ora 4.00, deci la două ore după ce trupele germane au trecut frontiera sovietică. Ministrul Ribbenthrop îi spune verbal ambasadorului sovietic că: ,,atitudinea ostilă a guvernului sovietic faţă de germani şi ameninţarea serioasă reprezentată de concentrarea de trupe ruseşti la graniţa de vest a Rusiei - implicit, ocuparea nordului Bucovinei – ”au silit Reich-ul să procedeze la contramăsuri militare”.   Moneda. Frumoasa Rebeca are un amant, David. Într-o zi îi telefonează: – Soţul meu trebuie să plece diseară de acasă; să fii la ora 9 în faţa casei. Dacă într-adevăr a plecat, voi arunca pe fereastră un bănuț de 10 shekeli şi vei putea să urci. Seara, David se înfiinţează la postul său, moneda este aruncată, iar Rebeca se întinde languros pe pat, aşteptându-l. Trec 5 minute, 10, 20…Ea începe să se enerveze, când – în sfârşit – se deschide uşa şi intră David. – Ce s-a întâmplat? Spune, n-ai auzit moneda căzând? – Ba da, dar în întuneric nu am putut-o găsi ușor…Inimă. Presiunea pe care o creează inima umană bătând este suficient de puternică  pentru a arunca sângele la 10 metri înălțime. Dovadă. Știați că orgasmul unui mistreț durează 30 de minute? Iată dovada că zicerea ”toți bărbații sunt porci” este total lipsită de adevăr! Fuck. În vechea Anglie, oamenii nu puteau întreține relații sexuale fără consimțământul regelui (mai puțin dacă ei erau membri ai familiei regale). Când aceștia doreau un copil, trebuiau să solicite permisiunea regelui, care le livra o placă pe care să o fixeze pe poartă, care spunea :"Fornication Under Consent of the King" (F.U.C.K.). (Desfrâul Sub Consimțământ Regal ). Aceasta este originea cuvântului… fuck. Pe ”surse”, desigur...Cangur. Când englezii au sosit în Australia, ei au fost surprinși să vadă un animal ciudat care făcea salturi incredibile. Imediat au chemat un indigen, (indígenii australieni erau extrem de pacifiști ) și l-au întrebat mai ales prin semne. Ei au remarcat că localnicul a spus "Kan Ghu Ru “, ceea ce au trancris prin  "Cangurul". Dar lingviștii au determinat după un anumit timp că localnicul a vrut să spună, "Eu nu înțeleg". La fel și pentru Yucatan, Mexic: conchistadorii au întrebat un localnic care este numele acelui loc. El a răspuns, "Yucatán". Ceea ce însemna: "Eu nu sunt de aici". OK. În timpul războiului de secesiune, când trupele se retrăgeau la taberele lor fără nici o pierdere, scriau pe o tablă mare "0 Killed" (zero morți). Aceasta a devenit expresia "O.K." pentru a spune că «Totul va fi bine». Criterii. Helmuth Karl Bernhard Graf von Moltke (1800–1891) a fost un general prusac, șeful Statului Major General al armatei prusace și un mare strateg. Imediat după numirea în funcție, a trecut la reforme, între care și modul de instruire și promovare a ofițerilor. În acest scop, i-a evaluat după două criterii: gradul de inteligență (de la proști la inteligenți) și atitudinea față de muncă (de la leneși la harnici). În baza acestor criterii, au rezultat patru grupe/tipuri de ofițeri: A: prost și leneș; B: inteligent și harnic; C: prost și harnic; D: inteligent și leneș. Ofițerilor din categoria A, proști și leneși, le-a dat sarcini simple și repetitive. Aceștia nu mai puteau înainta în cariera militară. Este posibil ca, într-o bună zi, să le vină o idee bună, dar, mai important, nu creează probleme. Moltke considera că ofițerii din categoria B, inteligenți și harnici, erau obsedați de micromanagement (se pierd în mărunțișuri) și, prin urmare, sunt lideri de slabă calitate. Este posibilă o promovare, dar nu până la nivel de ofițeri de Stat Major. Acești ofițeri dădeau certitudinea că ordinele vor fi îndeplinite la timp și întocmai, în toate detaliile. Ofițerii din categoria C, proști și harnici, erau considerați periculoși. Moltke afirma că aceștia ar trebui să fie supravegheați permanent, ceea ce este inacceptabil în armată. Deoarece ar fi putut crea probleme grave, greu de remediat, aceștia au fost scoși din armată. Ofițerii din categoria D, inteligenți și leneși, erau cei pe care Moltke îi considera cei mai potriviți pentru cele mai înalte funcții de comandă. Acești ofițeri erau suficient de inteligenți ca să știe ce trebuie făcut, dar și suficient de leneși, pentru a găsi cea mai ușoară și simplă cale de a atinge obiectivul cerut. Este adevărat că lenea singură nu este productivă. Ea trebuie combinată cu inteligența. Oamenii leneși și inteligenți au un avantaj în societate și sunt cei mai nimeriți pentru rolul de lider într-o organizație.