Cezar STRATON

Motto. Împărțire. Dumnezeu a spus: împart în două. Bogații vor avea mâncarea, iar săracii, foamea.”(Coluche, comic francez, 1944-1986)

Beatles.”Ea a venit pe fereastra bucătăriei”. Ea – cum care Ea? Inspirația, desigur. Sau muzica? Stephen J. Spignesi publica, în urmă cu două decenii, o carte de bucate ale cărei rețete, toate, au fost inspirate de muzica legendarei formații britanice Beatles. „She Came in Through the Kitchen Window” este titlul acestei cărți (o parafrază la melodia Beatles-ilor „She Came in Through The Bathroom Window”), scrisă cu mult umor (și cu multă știință culinară), din care puteți găti în timp ce fredonați melodiile celor patru „muschetari” ai rockului. În general, ne întrebăm cum asociem mâncarea cu băutura, nu cu muzica. De data aceasta, pentru că vorbim despre rețete aparte, Stephen J. Spignesi a mizat mult pe aliterații și jocuri de cuvinte, așa că vă va veni ușor să aflați care e piesa muzicală potrivită luându-vă după numele pe care le-a dat el bucatelor. „Any Time at All” este, de fapt, un delicios pui cu lămâie și cimbru (thyme, în engleză). „Give Peace a Chance” te provoacă cu paste italiene cu mazăre (peas). „I’d Love to Tuna You” este o tocăniță cu ton (tuna) roșu. Dacă nu știți ce să fredonați la desert, Spignesi vă sugerează „Savoy Truffle”, de pe „White Album” al lui George Harrison – bineînțeles, însoțind cele mai soft trufe de ciocolată de pe planetă. Dominând de mai bine de o jumătate de secol piața muzicală de gen (The Beatles a fost înființată în 1960, în Liverpool, dar va cunoaște succesul abia în 1962, când cântă pentru prima dată în formula de aur John Lennon, Paul McCartney, George Harrison, Ringo Starr), formația a incitat mereu imaginația fanilor. Despre cum și ce mâncau beatleș-ii știm puține lucruri – deși se păstrează o fotografie cu Yokko Ono gătindu-i lui John Lennon, și meniul de la întâlnirea celor patru cu Elvis Presley, în 1965. Pot să vă dau însă, foarte pe scurt, o rețetă de biscuiți, așa cum a creat-o Spignesi. Biscuiți picanți „Beatles”. Ingrediente: Pentru trei cești și jumătate de făină, ai nevoie de 4 lingurițe de praf de copt, o linguriță și jumătate de sare, o lingură de piper negru, măcinat, 150 ml ulei de măsline, 225 ml apă. Preparare: Se amestecă toate ingredientele, se întinde o foaie de aluat și se taie în fâșii de dimensiuni potrivite. Se pun în tava în care s-a potrivit hârtia pentru copt. Se lasă la foc potrivit (în cuptorul preîncălzit) timp de 25-30 de minute. O rețetă picantă, pentru „beatlesmaniaci”!” (Simona Lazăr)

Rețete.”Miklós Misztótfalusi Kis a fost redactorul şi tipograful primei cărți de bucate tipărite pe teritoriul României: ”Cărticica meseriei de bucătar”, 1693. Analizând rețetele, putem observa că din ele lipsesc preparatele sofisticate, pe care le-am putea considera că sunt demne de o masă princiară. Într-o singură rețetă, în cea a mâncării din plămâni, găsim indicația ce trebuie făcut „dacă vrei să faci cum se prepară la curte”, ceea ce sugerează că autorul rețetelor a cunoscut modul de servire de la curtea princiară. Într-o singură rețetă, şi aceea în capitolul adăugat ulterior la textul de bază, s-a recomandat aurirea preparatului. Deşi în rețete sunt foarte puține informații referitoare la cantitățile de materii prime şi mirodenii folosite, putem aprecia că indicațiile sunt pentru câte o oală sau un castron de mâncare. În modurile de preparare, ornarea şi servirea mâncărurilor nu întâlnim nimic ieşit din comun (aşa cum găsim în Cartea de bucate a bucătarului principelui Transilvaniei şi în Cartea de bucate a principesei Anna Bornemisza). Carnea de vânat, accesibilă îndeosebi nobilimii, deoarece ei aveau dreptul să vâneze, apare foarte rar în rețetar. În Cartea de bucate a bucătarului principelui Transilvaniei, scrisă la finele secolului al XVI-lea, găsim rețete pentru prepararea cărnii de vânat, cu sfaturi referitoare la pregătirea „blazonului de cerb”, adică a pulpei de cerb, a capului de mistreț. În Cărticica meseriei de bucătar nu vom întâlni astfel de extravaganțe. Vom găsi în schimb, de exemplu, răcitura de purcel, în care purcelul fiert se aşeza într-un castron şi se turna peste el supa condimentată. Mai departe se spune: „în gura purcelului pune un măr sau, dacă ai, o lămâie. Dacă nu ai (lămâie), e bine şi fără”. Rețeta cărnii de miel cu sos de tarhon este şi mai îngăduitoare: „de obicei carnea de miel se găteşte cu tarhon, dar omul sărac nu are posibilitatea să se țină de reguli şi va găti şi cu altfel de carne”. În cazul multor rețete a fost amintit zahărul, dar aproape de fiecare dată era adăugat că în loc de zahăr se poate folosi şi mierea. Un sfat de bun-simț, dacă ne gândim la prețul ridicat al zahărului în epoca respectivă. În general, ingredientele utilizate nu lipseau dintr-o gospodărie cu posibilități materiale mijlocii sau puteau fi procurate din târguri. Este evident că cine a scris rețetele nu a avut în gând festinuri cu foarte mulți participanți şi nu încerca să imite bucătăria princiară, ci le-a notat cu gândul să ofere ajutor acelei categorii sociale care, în introducerea Cărticelei meseriei de bucătar, a fost descrisă ca fiind formată din „oameni cinstiți, de stare mijlocie, care nu au bucătar”. (Cosmin Dragomir)