Cezar STRATON

Câteva aspecte și întâmplări din viața tinerei Veronica Micle (ardeleancă, frumoasă, elevă silitoare, refugiată la Iași împreună cu mama ei, Ana Câmpeanu) – conform descoperirilor cercetătorului târg-mureșean Dumitru Hurubă – sunt în măsură să lumineze, să explice evoluția ambițioasei tinere, precum și alegerile, opțiunile sale ulterioare. ”Viața celor două, mamă și fiică, nu dădea semne ca să ducă la cine știe ce rele în afară de cele ale unei existențe normale. Din nefericire, un destin care îi va fi potrivnic de-a lungul anilor a intervenit cu brutalitate în viața tinerei Veronica, punând la cale o întâmplare care avea să schimbe cu totul existența celor două – mamă și fiică.

Prin Ana Câmpeanu, care i-a întins o mână de ajutor, destinul a hotărât s-o căsătorească pe Veronica în condiții foarte avantajoase, căsătoria devenind destul de clar explicabilă…Astfel: Ana Câmpeanu, posibil cu puține mustrări de conștiință – altfel, n-ar fi făcut gestul - datorită situației materiale tot mai precare, ia hotărârea să o retragă pe Veronica de la școală, primul pas către înfăptuirea unui plan pe care l-aș numi acum diabolic, fapt care o va afecta foarte mult, fiind vorba de întreruperea studiilor la terminarea cărora ar fi obținut post de institutoare. Era, totuși, ceva îndepărtat și incert, astfel că hotărârea era ca și luată. Cu toate rugămințile Veronicăi, maică-sa rămâne neclintită în hotărâre, așa că, la 1 iulie 1864,… De ce încerc să fixez cât mai exact în timp aceste amănunte? Fiindcă anul respectiv va rămâne unul de referință pentru viața Veronicăi.

Ana Câmpeanu, probabil cu un simț al vieții practice cu mult mai dezvoltat, și așezând pe primul loc interesul pentru o existență depășind o luptă pentru supraviețuire tot mai acută, o anunță pe fiică-sa un fapt care va demola din temelii, am putea spune, toate visurile și dorințele Veronicăi. Astfel, îi spune, fără menajamente, cum că nu este nevoie de nu-știu-ce studii, deoarece Ștefan Micle, profesor universitar, o plăcea și așa, adică, fățiș. Hotărâta mamă Ana preconiza un măritiș cu profesorul mai în vârstă decât ea cu 30 de ani, mai ales că și el dorea să o ia de nevastă. Ceea ce mai trebuie adăugat este că, la absolvirea Școlii Centrale de fete (cu calificativul eminent!), la 1 iulie 1864, din comisia de evaluatori fac parte Titu Maiorescu și tocmai… Ștefan Micle, nimeni altul decât viitorul soț al Veronicăi. Acum nu ne mai îndoim că absolventa nu doar că fusese o elevă eminentă, dar apărea în fața comisiei și ca o tinerică cu semne limpezi de viitoare ardeleancă frumoasă. „Contractul-afacere” se încheie rapid, iar părțile semnatare convin, fără alte discuții, ca ceremonia căsătoriei să aibă loc la data de 7 august, când mireasa avea 14 de ani, 3 luni și 15 zile, iar mirele 43 de ani 10 luni și 12 zile, deci diferența de vârstă era de 29 ani, 6 luni și 27 zile …

Așa cum lesne putem constata, căsătoria a fost, în realitate, o afacere, un contract de viață și pe viață, încheiat între Ana Câmpeanu, în calitate de mamă, și profesorul universitar Ștefan Micle, ca primitor al obiectului de contract, Veronica. Ceremonia propriu-zisă, cum era și de așteptat, dacă ne gândim bine, a avut loc la Biserica Bob, din Cluj, departe de ochii curioșilor, la ea participând câteva rude din partea mirelui și doar… mama miresei, minigrupul formând un cortegiu oarecum trist și având, nu mă îndoiesc, un impact dureros-indescriptibil asupra tinerei mirese, absolventă de școală în vârstă de numai de 14 ani. Întrebarea vine de la sine: ce dramă o fi fost în sufletul său? Și-apoi: la Iași, apăruse în scurtă vreme și bârfa că profesorul s-a căsătorit cu propria lui elevă, dovedind astfel realitatea că proaspătul mire era un om meschin și chiar imoral. Însă, trecând peste orice procese de conștiință și peste acuzațiile de imoralitate, respectiva căsătorie pusă la cale pe considerente… pecuniar-materialiste a însemnat pentru Veronica o ieșire din sărăcie și accedere la un trai și o situație socială-financiară materială deosebită și în orice caz mai bună.