Motto. ”Nu vom putea să ne rezolvăm problemele cu aceeași gândire pe care am avut-o atunci când le-am creat.” (Albert Einstein)
Semn.Primul semn prevestitor de Covid-19 – care apare înainte de febră – e că te mănâncă-n ... să ieși fără motiv afară din casă.
Rugăminte.Un client la restaurant, după deschiderea crâșmelor: - Chelner! – Da, vă rog! – Mai prăjește-mi puțin, te rog, puiul ăsta, că mi-a mânat, văd, aproape toată salata!
Tabac.Abia după două luni de izolare la domiciliu am realizat cât de periculos este fumatul. Într-o zi m-am dus să fumez în bucătărie, unde soția mea gătea. M-a pus să curăț cartofii!
Pedeapsă.Până în secolul al XVII-lea Europa a fost lovită de nu mai puțin de o sută de epidemii. Cea mai distrugătoare a fost ciuma din 1384, în care – scrie Froissart – ”la tierce (o treime) du monde mourout”. Dar din păcate – în loc să se caute soluții și leacuri eficiente – ciuma a fost ”acceptată” timp de peste 500 de ani ca fiind o pedeapsă celestă pentru păcatele noastre.
Temperatură.”Foarte curios este și nivelul de 37,3 grade fixat ca barieră între cei care sunt acceptați sau neacceptați la locul de muncă, în magazine și instituții. În fapt, acel nivel, chiar stabilit corect metrologic, nu spune nimic despre starea de sănătate a omului. Unele persoane, fără a avea vreo afecțiune, au în mod natural această temperatură. Se întâmplă și ca temperatura să crească la efort, de emoție, iar teama de virus sau de posibilitatea de a-ți găsi temperatura crescută este un factor emotiv. Pentru ca o scanare din acestea să aibă un oarece coeficient de certitudine, ar trebui ca omul să ajungă la locul de muncă sau la magazin adus culcat în pat! Pe deasupra, nivelul temperaturii nu spune absolut nimic despre cauzele acesteia. În postarea anterioară, am făcut o listă cu zeci de factori care pot determina creșterea temperaturii. Și bomboana pe colivă, pe coliva drepturilor și libertăților noastre, este că nivelul de 37,3 nu are nici o relevanță pentru infectarea cu coronavirusul la modă. Cazurile asimptomatice nu au nici un fel de febră, iar cele grave au o temperatură mult mai mare! (Liviu Antonesi)
Șarlatani.Nici un ”remediu” anticiumă (citesc în ”La France pittoresque”) nu a avut – de-a lungul secolelor XVII-XVIII – un succes atât de mare precum cel numit ”orvietan”. Secretul acestui ”panaceu universal” era transmis, discret, din ”vraci” în ”vraci”, din țară în țară. Aducând, firește, celor ce-l produceau, câştiguri însemnate, dar și ura altor ”plagiatori” ai așa-zisei rețete salvatoare. Misteriosul ”orvietan” (pe care-l vom numi, mai departe, din rațiuni de spațiu, ”Ov”) a ajuns în Franța pe filieră italiană, promotorul lui fiind un oarecare Ferranti, care recomanda elixirul nu numai împotriva ciumei, ci și ca leac pentru alte pericole, cum ar fi mușcătura de șarpe veninos ori de câine turbat, sau vindecarea rapidă a rănilor provocate de sabie. După ”doctorul” Ferranti, în compoziția panaceului intrau nu mai puțin de 27 de ingrediente: miere, vin, ierburi aromatice, dar și componente de-a dreptul ciudate, cum ar fi ”viperă uscată, măcinată și macerată”! Creatorii acestui remediu nu ezitau să facă demonstrații publice – în ”buricul” Parisului, aproape de Pont Neuf – ingerând diverse otrăvuri propuse de public (se pare că aveau ”complici” bine ”motivați” împrăștiați, discret, în mulțimea de gură-cască) și apoi ”salvându-se”, instant, cu panaceul propus de ei. În altă variantă, ei se apărau de efectul otrăvii ingerate consumând (după cortina în spatele căreia se retrăgeau) diverse combinații vomitive rapide. Un alt șarlatan de succes a fost Descombres (un tip grosolan, analfabet, dar foarte convingător, care se prezenta publicului cu câțiva șerpi veninoși în jurul gâtului și trupului, afirmând că nu se teme de mușcătura lor, imun fiind el, vezi Doamne, prin ingerarea salutarului ”Ov”). După ce, inițial, obținuse autorizații de vânzare a panaceului în multe orașe mari din provincie, el și-a propus să ”cucerească” Parisul. Și – chiar – a izbutit să facă o prezentare, la 27 februarie 1620, în fața Curții, în prezența Reginei-mamă, a prinților și a medicului regal, ispravă pentru care a fost răsplătit cu suma de 150 de livre. Deși, în final, nu a reușit să obțină avizul Parlamentului pentru a-și distribui leacul în Capitală, a primit, totuși, un brevet pentru restul Franței. Alt ”salvator”: Antoine Levantin, din Roma, a obținut în 1629 o ”bulă de comercializare exclusivă” din partea Papei Urban al VI-lea (discret ”cointeresat”, se pare, cum se obișnuia în epocă – și, de fapt, în toate timpurile – n.a.). Ca ”bonus”, Papa îi amenința pe eventualii ”concurenți” ai lui Levantin cu o amendă de o mie de ducați-aur, iar în caz de recidivă... chiar cu excomunicarea! După cum putem constata, dintotdeauna frica de necunoscut, teama de boală și de moarte au făcut corp comun cu credulitatea și incultura publică, civică. Spre bucuria – și profitul – șarlatanilor. O ”specie” încă departe de a fi, până azi... pe cale de dispariție!
Breaking News(de la ”Radio Șanț”). O zâs Bil Gheiț că-și va retrage virușii și cipurile dacă-i dați banii pe Windows-urile piratate din 1990 până azi!
Rai.Doi amici, la o bere, după ridicarea (prea) îndelungatei perioade de izolare la domiciliu: - Tu ce crezi, în Rai bărbații trăiesc separat de femei? – Bineînțeles... altfel nu s-ar mai chema Rai!
Glas.S-au deschis, în sfârșit, bisericile. Ion se întâlnește într-o duminică, acolo, cu Gheorghe. – Măi Gheorghe, dar unde ți-e Măria? – Acasă... se plânge că o doare spatele. – Dar ce-o ridicat? – Glasul.
Pensionare.Pensionare înseamnă de două ori mai mult timp cu soția (mă rog, cu soțul), dar... pe jumătate din bani.
Autospovedanie(după izolare). Sunt un amant oribil! Cel mai bun lucru pe care-l pot produce unei femei, este... un antiorgasm...
Salvare.”Am auzit un apel caritabil la radio, în care ni se spunea că-ți trebuie doar 12-15 euro pe săptămână ca să ții în viață un copil din Africa. De atunci, mă tot gândesc să mă mut acolo, cu toată familia.” (P. Donovan)
Viteze.Conform ultimelor statistici, pizza ajunge mai repede la destinație decât Salvarea. Așa că, data viitoare când ai o problemă, sună la pizzeria de proximitate în loc de 112.
Nudism.Pe o plajă de nudiști (după ”relaxarea” măsurilor de izolare): - Domnișoară, știți de ce am nevoie acum? - Nu sunt oarbă, văd foarte bine…