Cezar STRATON

Motto:”Ministrul Vela: sunați la 112 dacă cineva nu are mască în metrou și strănută!”

Încredere.”Dacă nu-ți dai seama că cele mai bune răspunsuri se află în tine, le cauți în altă parte. Suntem ca moscul care cutreieră munți și văi pentru a descoperi de unde vine mirosul pe care îl emană el însuși. „Dacă nu afli în tine, încotro te vei îndrepta?“ întreba Buddha. Într-un episod al serialului Northern Exposure, o tânără, Shelly, primește o scrisoare de tipul „Lanțul Sfântului...“ în care i se promite că dacă trimite o scrisoare asemănătoare unui prieten în interval de trei zile va avea mult noroc. Se hotărăște să încerce și pune scrisoarea la poșta din orășelul în care locuia. Foarte curând, Shelly începe să primească bani, să cunoască băieți și să aibă succesul pe care și -l dorise întotdeauna. Era în extaz – scrisoarea făcea minuni! După o săptămână, Shelly trece pe la poștă și funcționarul de acolo îi dă scrisoarea nedesfăcută spunându-i că mai trebuie să pună niște timbre. Uimită, Shelly își dă seama că nu scrisoarea îi adusese noroc, ci ea însăși. „Așadar, eu sunt cea răspunzătoare de viața mea“, conchise ea. Cu toții suntem. Viața noastră nu depinde de stele, numere, gene, anturaj, evoluția politică sau condițiile economice, ci de noi înșine. Variabilele din exterior o influențează, dar cele din noi o determină! ” (Alan Cohen, ”Viața ca o țeapă”). Precauție (salvatoare). Un scoțian și fiul discută. Fiul scoțianului, elev la școală, către taică-su: Tată, am nevoie, la școală, de un atlas geografic! Tatăl: Fiule! Până nu se stabilizează situația pe plan mondial – nu vezi?: chinezii se ceartă cu americanii, pe Covid, rușii stau la pândă... etc. Nici vorbă , fiule, să-ți cumpăr, acum, un vechi atlas geografic..., poate depășit de evenimente!Așteaptă... poate-l luăm la reducere, la ofertă...Scriitor. Vine Bulă la examen la facultatea de Litere. Trage un bilet: Poezia lui Eminescu – ... nu știe nimic. Trage altul – Opera lui Ion Creangă... nu știe nimic și pune biletul jos. Mai trage un bilet și iar nu știe. - De ce ai venit la Litere, Bulă, dacă nu ai citit nimic? întreabă, mirat, profesorul. - Bulă nu este cititor, Bulă este scriitor! P.S. Acum pricepui și eu de ce mulți ”scriitori” de azi... publică mai mult decât citesc...Măritișuri. Trei ardelence, prietene din copilărie, se întâlnesc după mai mulți ani. Dintr-una-n-alta ajung să discute cum s-a măritat fiecare. Apăi, tu Màrie, luatu-te-ai? Luat, dară! No, și cum îi? D’apăi, drajile mèle, mi-am luat un ficior fain, numa’ că are un beteşug. Dusu-l-ai la doftor? Dus. Și ce-o zîs doftoru’? O zîs că-i surd de-o ureche! No, las’ că nu-i bai, doară nu trebe s-audă tăte cèle! - Apăi tu, Nuță, tu luatu-te-ai? D-apăi, cum?! Și-a’ tău cum îi? A’ meu îi ca o cătană de țanțoș, fain ca Soarele, da’ are un beteşug! Dusu-l-ai la doftor? Dus. Și ce-o zîs doftoru’? O zîs că-i chior de-un ochi, nu vede bine. No, las’ că nu-i bai, doară nu trebe să vadă chiar tăte cèle! D-apăi tu, Minodoră, tu luatu-te-ai? Apăi, tu fètilor, eu mi-am luat un ficior cât bradul, deştept, tare ca ursu’, fain ca o icoană, da’ ş-a’ meu are un beteşug. No, da’ ce-are? Apăi că dimineața mă fu*e, la amiază mă fu*e ş’apăi sara mă fu*e iară! Și dusu-l-ai la doftor? Dus. Și ce-o zis doftoru’? Că n-are, ghietul... ţânere de minte. Letopiseț.”(Vezi motto-ul!). Au scris hronicarul Neculce deaspre Barnovschii-vodă, cumcă acesta, “mergând cu multă gloată de aice din țară la Poartă, cu mulți boieri și mazili și curteni, și cu di ceielalți mai proști, și preoți și cu călugări, și mergând pe drum și poposind și ședzind la masă, au început a strănuta Barnovschii-vodă des și tare. Iar boierii carii era la masă cu Barnovschii-vodă, după obicei: „Sănătos, doamne, și pre voia mării tale!“. Iar pre urmă, vădzind că tot strănută, un boier să fie dzis: „Viermi, doamne“. Și cum i-au dzis „viermi, doamne“, au și tăcut de strănutat.” Ci in điua de ađi, avem poruncă dela Vornicul Dinlăuntru, velit boiar Velea că, de ne aflăm în caleașca carea gonește pre supt țarină și vedem om prost au boiar fără botniță și carele nu tace de strănutat, să nu đicem “Sănătos și pre voia dumitale”, ci “Gloabă, domnia ta”, au chiar “Temniță, domnia ta”, chemând grabnic zapcii întru înfricoșată predepsirea sărmanului om beteag.” (Nechifor Bugeac, ”Letopiseț din vremea lui Virus-Vodă” – via Liviu Antonesei).Ani. „Mulți oameni mor la douăzeci și cinci de ani, dar nu sunt îngropați decât la șaptezeci și cinci.“ (Benjamin Franklin). Poem (pandemic). ”Iată vine jurnalista și cu mască și cu geacă, călcând strâmb pe tocuri nalte și-njurând la unison/Cu cameramanul care, enervat că n-o să prindă cadrul bun pentru sincron/Se postează drept în piață, gâfâind cu nonșalanță chiar în mijloc de oraș./Scuipă-n sân și cere spațiu ca să pună tot ce știe, pe făraș:/Covid bântuie pe stradă și ne intră pe sub haine, orășenii toți de-aicea ia! Mă calcă în picioare!/E primejdie de moarte, dragi colegi de București, trimiteți elicopterul să-mi salveze - a mea onoare!/Iară moșul cocârjatul se bagă și el în cadru, vrând să facă pe eroul:/Domnișoară de ești bună, spune-mi unde e metroul…” (Niculai Roșca). Viteză. ”Se pare că viteza de răspândire a noului coronavirus e chiar mai mare decât...viteza luminii...fiind egală cu viteza prostiei.” (Leo Butnaru). Jack. ”Problema e a tâmpiților de birocrați, de scrobiți...ei cred că, eu, da...mă rog, am ”păsărele la cap”! Problema voastră e că eu le și hrănesc, le și dau să mănânce...” (Jack Nicholson).Pizza.Izolare la domiciliu. Vorbesc două prietene, la telefon: - Aseară am ars pe puțin 2000 de calorii! Vai dragă, ce bine, dar cum ai reușit? Pe bicicletă, ori pe banda de alergat? - Am uitat pizza în cuptor!