Cezar STRATON

Motto. ”Omenirea e guvernată după legea iubirii. Dacă ne-ar fi condus violența, ura, am fi dispărut de mult. Și totuși, tragedia constă în faptul că așa-numita civilizație, oamenii și națiunile civilizate se conduc ca și cum baza societății ar fi violența.” (Mahatma Gandhi, 1869-1948)

Fii. ”Ne uităm la știri. Generali bățoși, demagogi oportuniști, politicieni sforăitori cu limbi ascuțite, bigoți, creiere spălate. Prizonieri cu ochi goi. Soldați răniți. Tați plângând după familiile dispărute. Și toți ceilalți care muncesc pentru a drege societățile distruse, viețile ruinate, răniții. Fii ai cuiva. Nu-i uitați. Sunt frații noștri!” (Pam Brown)

Om. ”Nimic nu e mai slab și mai înspăimântat pe lumea asta ca omul, nici mai vrednic de compasiune și grijă.” (Ronan Bennett, ”Haosul în cel de-al treilea an”)

Izolare. Ora 22, la noi în cartier, se aude din blocul de vizavi: - Curvo... nesătulo! Unde mi-ai umblat!? Nu te mai suport, să știi! Zece vecini, din blocul alăturat, în cor: - Trimite-o aci, noi o s-o suportăm! Câtă umanitate, generozitate, înălțime (era să scriu... ridicare!) morală, la bărbații ăștia... mereu neînțeleși de neveste!

Dragoste. ”Dragostea e tot ce contează. Nu într-un sens vag, romantic, ci materializată în bucuria unei îmbrățișări de bun-venit și în realitatea aromei fripturii care ți se pregătește în cuptor.” (Nicholas Luard, ”Bătaia stelei”).

Statistică. Încă un bărbat – neraportat – ”mort de Covid-19”. Avusese, bietul, o singură – dar fatală! – ”comorbiditate”: îi citise nevastă-sa mesajele din telefon!

Prost. ”Cu cât un bărbat este mai prost, mai retardat social... mai ratat... cu atât pretențiile lui față de femei sunt mai mari și mai absurde.” (Coco Chanel) P.S. Știu că multe doamne s-au convins, dacă se mai îndoiau – în aceste vremuri ”covidiene” – de adevărul spuselor franțuzoaicei!

Grijă. ”...în grija față de nefericirea altuia, în întunericul nopții și frigul iernii, printre cei goi și dezmoșteniții sorții – acolo trebuie să cauți iubirea.” (William Blake, 1757-1827)

Femeia. ”Chiar în mijlocul oricărui rău generat de bărbați ori de natură, apare femeia, adunând ceea ce mai poate fi salvat, copiii răniți, singuri și triști, cei rămași fără nimic, fragmente împrăștiate ale unei societăți distruse. Ele se opresc pe fiecare câmp de bătălie, căutându-și morții și suferinzii, răscolesc printre dărâmăturile înnegrite de foc ale cutremurelor. Sunt cele care aduc la viață și livezile de portocali... și nisipul deșertului: mama-curaj!” (Pam Brown)

Supă (de carantină... prelungită). Azi am pregătit o excelentă ciorbă de găină (de fapt... era cucoș!). Dar, vai, nu pot posta fotografia pe Facebook, că vecinul meu e și el pe ”grup”... și și-ar putea recunoaște galinaceea...

Trădare! ” Un bărbat – carantinat – se uită, bombănind, la penisul lui: ”Ne-am născut odată. Am crescut împreună și ne-am bucurat, adesea, împreună. Of, Doamne... acum de ce m-ai lăsat singur, prietene!?” (”The Spectator”, Anglia)

Rău. După ce s-au redeschis crâșmele, la una din mese stăteau doi prieteni și se cinsteau, pahar după pahar. – Mai, să fie rău! La următorul tur: - Bă, să fie tare rău! – Să fie! Intrigat, un cetățean ”trotilat” vine la ei la masă: - Bă... voi sunteți cârcotași din ăștia, din Opoziție!? De ce să fie, bă, rău!? N-a fost destul, cu virusul ăsta chinez? La un toast se spune, bețivilor: să fie bine, sănătate, noroc, belșug! – Doamne... noi nu ținem aici toasturi festive. Noi bem pentru cățelul pe care l-am cumpărat azi.

Dor. ”Cică, astăzi este ziua internațională a dorului, așa că gândul meu se îndreaptă către importanța majusculelor, pentru că una înseamnă "mama-i dusă-n sat cu doru" și alta "mama-i dusă-n sat cu/la Doru" (Dragoș Huțulesc). P.S. Glosez și eu, pe temă, amice Dragoș: ”Mama-i dusă-n sat. Știe Doru!?”. Ori: ”Mama-i dusă-n sat. De dorul lui Doru / Care e cam... plecat...”. Etc... (Rog numai cârcotiți vs ”poetul” din mine: în fond, am rimat frumos ”plecat” cu ”sat”, nu? (C.S.)

Pretenții (justificate!). La berăria din cartier, în prima zi după redeschiderea restaurantelor. Un client: - Chelner, dar e a treia halbă cu bere pe care mi-o aduci... plină pe trei sferturi, numai de spumă! Chelnerul: - Asta înseamnă că berea noastră e bună, e proaspătă! – Clientul: - Scuză-mă, dar eu am venit aici ca să mă îmbăt... nu să mă bărbieresc...

Silvoterapie. Oare ar putea deveni... ”medicina forestieră” o armă, o apărare împotriva Covidului!? Să o luăm - calm - și cu măsură. Așa se pare – scrie revista ”Books” – referindu-se la ”baia de pădure”. Cea practicată de multe culturi. Și aflată azi în vogă, la modă, în varianta ei japoneză, numită ”shiriunyoku”.Turismul ecologic este tot mai interesat de virtuțile sanagene, emoționale, spirituale ale arborilor. O simplă plimbare în pădure ne reduce stresul, tensiunea arterială și – se zice – previne, îndepărtează și afecțiuni mai grave, cum ar fi diabetul. Diana Kroeger este o specialistă recunoscută mondial în ”silvoterapie”. Cartea sa ”Forty Ways Trees can save Us” a inspirat un film documentar, difuzat sub titlul ”Call of forests. The forgotten Wisdom of Trees”. Mă bucur că ”shiriunyoku” - altfel zis, închinarea la Arbore! - a fost recunoscută de Japonia ca terapie oficială, încă din anii 1990! În rest, numai de bine...

 Descreștere. Iată o dezbare ”planetară”... stimulată, chiar grăbită azi – volens-nolens - și de situația, de temerile tuturor, după criza multiplă (economică, socială, morală) generată de Covid. Termenul ”descreștere” a apărut în Franța anilor 80-90. A fost, apoi, transpus în engleză sub forma ”degrowth”. Cuvântul ăsta fusese cunoscut public încă din anul 1979, când istoricul francez Jacques Grunevald și-a intitulat astfel o carte în care reunise articolele economistului român – refugiat în SUA – Nicolae Georgescu Roengen (!). Atunci, Roengen acuza ”Clubul de la Roma” că nu a luat o atitudine clară împotriva creșterii economice, văzută, mereu, ca unica sursă a progresului social. Azi, figura principală a curentului ”descreșterii economiei” este economistul francez Serge Latouche, autor al unor cărți de referință, precum ”Trebuie să refuzăm dezvoltarea” (1986) ori ”Pariul descreșterii” (2016). După Latouche, ”asistăm, în direct, la prăbușirea civilizației occidentale. Economiștii rămân prizonierii unei false religii: aceea că economia este legată direct de ideea, de mitul creșterii continue a profitului, eficienței și PIB-ului. A evada din această falsă credință nu înseamnă a propune, neapărat, o ”creștere negativă”, ci doar a schimba paradigma. În fața compresorului devastator al „occidentalizării lumii”, e salutar să fragmentăm spațiul economic, productiv. Soluții? Susținerea micilor exploatații țărănești, numite cu dispreț ”auto-suficiente” (ori, la oraș, reînvierea meșteșugurilor ori micilor magazine de cartier în fața invaziei mallurilor). Ideea este de a utiliza prudent micile resurse, inclusiv pe modelul societăților numite azi ”primitive”... cele care nu aveau ”monede... ci doar interese comune...”