Cezar STRATON

Motto. Bisexualitatea îți dublează șansele unei autoizolări (cât de cât) reușite. (după o idee de Woody Allen)

Orșova. ”Pandemiile vin și trec, iar coronavirusul actual, care îngrozește întreaga planetă, nu este nici prima, și din păcate, nu va fi nici ultima ”plagă” a omenirii. Cum se adaptau lugojenii, pe vremuri, la gravele boli ale trecutului (ciuma, holera, variola) vom descoperi în rândurile viitoare. În Cetatea Orșovei, poarta Imperiului Otoman la Dunăre, călătorii care veneau din Țările Române și din Orient, cu corăbiile, intrau în carantină obligatorie, organizată încă de atunci pe mai multe niveluri de alertă. Unul dintre acești călători blocați în carantină, la anul 1841, a fost nimeni altul decât celebrul scriitor danez Hans Christian Andersen, care a lăsat în urmă interesante mărturii asupra acestei pagini mai puțin cunoscute a istoriei Banatului. Pentru a nu paraliza comerțul și circulația banilor, pe timp de ciumă, plata se făcea într-un vas cu oțet. Clientul punea banii în vasul cu oțet, care uneori era o găleată, iar comerciantul lua moneda dezinfectată de acolo. Este foarte interesant faptul că, și în secolele XVII – XVIII, lugojenii erau preocupați ca economia să funcționeze totuși, și în situații de criză! O altă metodă, care poate fi apreciată și azi ca fiind foarte ingenioasă este cea a ”burlanului”. Pe timp de molimă, comercianții din acele vremuri practicau, ca și în timpul crizelor moderne, ”distanțarea socială”. Un brutar, de exemplu, făcea pâinea, pe care apoi o vindea la geam. Pentru a ține distanța și a evita contactul cu clienții, el folosea un tub, un fel de ”burlan”. Mușteriul punea banii în acel tub, vânzătorul înclina tubul, lua plata, punea pâinea și înclina tubul din nou, spre cumpărător. În acest fel, contactul direct era evitat. Credem că o astfel de soluție ar fi valabilă și azi!

Focar.Banatul (datorită situării sale la confluența a trei mari imperii – n.a.), a fost supus la asaltul epidemiilor mortale (unele dintre ele cu o rată a mortalității teribilă). În jurul Lugojului se găseau terenuri mlăștinoase, o veșnică sursă de infecție. Plus că, după colonizarea așa-zis germană din 1718, oameni veniți din Alsacia, Lorena, Luxemburg, Tirol, Slovacia şi Germania de Sud au schimbat nu numai țara, ci și aerul, dând piept cu molime ale locului, cu care nu erau obișnuiți! ”La postul de carantină, călătorii erau obligaţi să stea perioade mai lungi sau mai scurte, în funcţie de starea sănătăţii populaţiei din zonă. Erau trei grade de carantină: perioada liniştită sau normală, de 21 de zile; perioada suspectă, de 28 de zile, care se aplica atunci când autorităţile habsburgice primeau ştiri incerte asupra situaţiei sanitare din ţările vecine. În fine, era perioada periculoasă, de 42 de zile, în cazul în care ştirile despre epidemii erau confirmate. Paza era dublă, respectiv triplă, iar evadarea era pedepsită fără milă”. Cel care încălca dispoziţiile de carantină era aspru pedepsit, iar dacă restricţia de ciumă era deja constituită, era împuşcat – fără judecată! - dacă nu se supunea somaţiilor.

Virus.”Istoricul francez Guillaume Cuchet („Cum a încetat lumea noastră să fie creştinină” - Editura Seuil, 2018) este de părere că noi, în ţările prospere şi pacificate, am pierdut memoria morţii. Mai precis, am uitat ce înseamnă imprevizibilitatea morţii. Timp de secole lumea a trăit cu o frică de moarte cotidiană şi a fost mereu pregătită psihologic în faţa sfârșitului. Oamenii făceau copii, dar nu ştiau niciodată câți dintre ei vor ajunge adulţi. La fiecare 15 sau 20 de ani intervenea câte o molimă sau câte un război, o catastrofă naturală aducând foamete. Speranţa de viaţă era redusă, iar a trăi dincolo de 60 sau de 70 de ani însemna ceva <ieşit din comun>. Pacea, societatea de consum, bunăstarea, progresul medicinei ne-au făcut însă pe toţi să ne proiectăm în moarte mult mai târziu, dincolo de 80 sau de 90 de ani. Iată însă că virusul pe nume Covid-19 ne-a năucit pe toţi în primul rând prin imprevizibilitatea sa. Disciplina cu care trei miliarde de oameni au acceptat carantina vine în primul rând din această revelaţie: fiecare om a înţeles că este vulnerabil şi că nu poate şti cum va reacţiona organismul său în faţa virusului.” (Matei Vișniec)

Mesaj.”Am fost avertizați de profeții vechi despre timpurile teribile de astăzi, de pandemii și posibile războaie, dar ni s-a dat și un mesaj vital, o soluție pentru ele – spune Marele Șef Avrol Looking Horse. Și continuă: Trebuie să recunoaștem importanța Locurilor Sacre și să le protejăm, este primul pas în rezolvarea problemelor. De la vârsta de 12 ani, de când am primit inițierea, am realizat importanța locurilor sfinte de pe Pământ. Poporul nostru, dar și toate popoarele de pe glob au jurat să-și apere locurile sfinte. De multe ori nu au reușit, a contat dreptul celui mai puternic, mai bine înarmat, mai viclean, nu a contat dreptul popoarelor. Uitați-vă în jur! Mama noastră, Terra, este bolnavă, suntem pe pragul autodistrugerii. Molima a cuprins tot globul, oamenilor le este frică să mai iasă din case, panica și isteria le-a cuprins inimile. Unde o să mai trăiască copiii copiilor noștri? Pe Marte? Strămoșii noștri au avut un loc sfânt, Sacred Black Hills din Dakota. <Inima a tot ceea ce este>, așa se numește locul în limba dakota. Din spațiu, locul se poate vedea de forma unei inimi, care pulsează în ritmul anotimpurilor. Populația Diné a protejat Big Montain, pe care îl numea <ficatul Pământului>. Aborigenii din Australia și Noua Zeelandă spuneau că Marele Recife de Corali sunt <rinichii Terrei>, care purifică sângele Pământului. Locuitorii marilor păduri spun că acolo sunt <plămânii Pământului>. Marele plămân al Terrei, oceanul, acoperit de plancton, este poluat cu plastic și petrol. Ne sufocăm, de asta își fac de cap bolile. Distrugerea rezervațiilor naturale și a animalelor pune capăt și unor națiuni, pentru că nu se înțelege nimic despre principiul echilibrului vieții. Sunt multe locuri sacre pe Pământ și sunt în strânsă legătură cu viitorul comunității globale. Protejați-le! Sunt locuri sacre în Tibet, Peru, la Stonehenge în Marea Britanie, în Egipt, Africa de Sud, pe fundul Atlanticului, Insula Paștelui, în România, în China și India, dar și în multe alte locuri.” (Mesajul Marelui Șef Avrol Looking Horse, al națiunilor Lakota, Dakota și Nakota, păstrătorul pipei Marelui Bizon Alb – SUA).

Soțul: - Ai băgat mașina în garaj când te-ai întors de la mall? Soția: - ...Parțial.