Cezar STRATON

Motto. Întrebare: Dacă intrăm tot mai mulți în carantină și suntem obligați să rămânem la domiciliu, ce credeți: va crește natalitatea sau rata divorțurilor?

Măști.”Din 15 mai purtatul măștii a devenit obligatoriu. Va fi dificil și costisitor pentru cei cu mai multe fețe.” (Emi Iavorenciuc).

Cinste. „ – Dumneata ai dreptate, Rambert, ai întru totul dreptate, şi pentru nimic în lume n-aş vrea să te fac să te întorci de la ceea ce ai de gînd şi care mi se pare ceva drept şi bun. Trebuie totuşi să-ţi spun următoarele: nu este vorba de eroism în toate astea. E vorba de cinste. Este o idee care poate să te facă să rîzi, dar singurul mod de a lupta împotriva ciumei este cinstea. – Ce este cinstea? zise Rambert, cu un aer deodată serios. – Nu ştiu ce e cinstea, în general. Dar în cazul meu ştiu că ea constă în a-mi face meseria. – A! zise Rambert furios, eu nu ştiu care e meseria mea. Poate că într-adevăr greşesc alegând iubirea. Rieux îl privi pătrunzător: – Nu, zise el cu putere, nu greşeşti.” (Albert Camus, ”Ciuma”).

Izolare.Eu doresc să fiu izolat undeva, prin iulie…la un hotel de 4 stele, cu vedere la mare și all-inclusive. Garantez să stau acolo cuminte....mai mult decât 14 zile!

S.F. În anii ’80 se zvonea că în 2020 vom călători pe alte planete. Pe dracu! Abia acum învățăm să ne spălăm pe mâini!

Limbă. Măria către Ion: – Ioane, cum se spune corect: funicular sau furnicular? Ion, cu calmul său ardelenesc: – La ce?

Precauție. (ori...dreptul feminin la replică?). De tri ori m-am pornit – în aste zile astea, de stat acasă - să-i zâc muierii c-o turnat prea multă sare în ciorbă, da’ m-am răzgândit, c-avea sucitoru’ la îndămână. Și ea nu-i zâce ”sucitor”, îi zâce - de când se uită la TV - ”replică”! Are drept la replică...prin sucitor!

Dilemă.Cum ar fi să te prindă carantina la amantă? Întreb, pentru un prieten…

Carantină(și flori). – Ioooi, ce frumos, mi-ai adus flori...sunt mușcate? – Nu, femeie, sunt smulse din fața blocului!

Dramă.Ăsta necaz: Bărbatul amantei mele a intrat în carantină la domiciliu și eu sunt încă în dulap…

Risc.V-ați burdușit frigiderele? Ok. Acu’ rugați-vă să nu vi se ia curentul!

Decameronul.Giovanni Boccaccio se afla în Florenţa când a izbucnit ciuma neagră, în martie 1348. Se pare că epidemia provenea din sudul Italiei, adusă cu vapoarele care transportau condimente din Orientul Îndepărtat. Şobolanii o aduseseră până în Toscana. Scriitorul şi poetul avea vreo treizeci şi cinci de ani. Fără acea teribilă experienţă – se zice că ciuma a decimat o treime din cei o sută treizeci de mii de locuitori ai Florenţei – el n-ar fi scris ”Decameronul”, capodoperă absolută şi operă de referinţă în proza occidentală. Ar fi rămas, probabil, ca şi până atunci, un scriitor intelectual şi elitist, care prefera latina limbii populare, fiind preocupat mai degrabă de expuneri teologice, clasice şi erudite decât de o creaţie literară inedită, - genială, peste veacuri! - și accesibilă marelui public. Experienţa ciumei bubonice a făcut din el un alt om, fiind decisivă pentru naşterea marelui narator ale cărui povestiri vor avea numeroşi cititori de-a lungul secolelor, în toate părţile lumii. Într-un anumit fel ciuma – apropierea morţii atroce – l-a umanizat, apropiindu-l de oamenii obişnuiţi despre care nu ştia mare lucru (tatăl lui fiind un negustor înstărit).

Holeră.Nicio boală nu a întrecut însă spectrul înfricoşător al ciumei răbufnite în secolul al XVIII-lea în Orient şi care s-a abătut cu cruzime asupra teritoriilor din răsăritul Europei. Imperiul otoman era unul dintre focarele permanente de contaminare cu ciumă, boală care a devenit endemică la sfârşitul secolului al XVIII-lea în Ţara Românească. Armatele străine de ocupaţie, cele ruse îndeosebi, au adus cu sine de fiecare dată acest flagel mai ales în timpul campaniilor din 1769-1774 şi 1806-1812, iar în perioada 1828-1834 a fost adusă holera. Ceea ce multiplica efectele mortale ale unei epidemii de ciumă în Ţara Românească era inacţiunea autorităţilor. Conform Memoriilor generalului adjutant rus Pavel Vasilievici Ciceagov (comandant militar suprem al armatelor ţariste dislocate în Ţara Românească şi Moldova în timpul războiului ruso-turc din perioada 1806-1812), după pilda turcilor, care respectau ciuma ca trimisă din ceruri şi care nu făceau nimic pentru a-i opri urmările distrugătoare, ”moldovenii şi valahii, plini de aceleaşi prejudecăţi, aşteaptau fără mijloace de precauţie acest flagel şi i se supuneau cu resemnare.” La 13 octombrie 1716, conform raportului căpitanului austriac de Sainte-Croix, se precizează faptul că domnul Ţării Româneşti s-a îndepărtat de Bucureşti, datorită ciumii care bântuie oraşul, într-un loc mlăştinos, la o zi bună distanţă de capitală, în care două dintre străzile principale au fost izolate din cauza epidemiei de ciumă. O altă menţiune care să confirme manifestarea teribilei maladii a ciumei pe teritoriul valah la începuturile domniilor fanariote în Ţara Românească, provine dintr-o însemnare din epocă şi face referire la anul 1717, marcat de ciumă şi foamete. Şerban, staroste de negustori, întăreşte şi el, la 16 august 1719, menţiunile documentare privitoare la existenţa ciumei pe teritoriul principatului valah în această perioadă: ”Într-o duminică fiind, la 3 ciasuri de noapte, la Mostişte, s-au născut fiica noastră ce dentâi, Aniţa, botezând-o măria sa doamna Marica a răposatului bun domnu Costandin Brâncoveanul voevod, aflându-se fugită de frica ciumii care bântuie în țară, la satul mării sale la Obileşti.”