Cezar STRATON

Motto. ”Aripi reci, și niciun gând, / peste goluri tremurând... / zbor de pasăre uitată / deznădejde-ntârziată. / Niciun reazăm pentru minte / mor privirile-nainte.” (Camil Petrescu, ”Cocorul”)

Incertitudini.”Lumea ni se pare <normală> până când se întâmplă neprevăzutul: ne trezim că astfel de evenimente se petrec în apropierea noastră și ne afectează: avionul se prăbușește la Balotești sau în Munţii Apuseni, trenul deraiază pe Valea Jiului, iar incendiul nu rămâne în Australia, vine la București, într-un club în care merg și copiii noștri (ori Covid-19 ajunge tocmai din China la noi, via Italia – n.a.) Din acest moment, <normalul> este abolit, iar lumea își iese din ţâţâni. Astfel de evenimente ne aruncă din lumea certitudinilor în plină incertitudine, adică exact ceea ce nu poate suporta - fizic și psihologic - fiinţa umană. Căci mintea omului respinge scepticismul: omul obișnuit nu poate trăi conform preceptului formulat de Socrate (469-399 î.Hr.): <Știu că nu știu nimic și nici măcar asta nu știu!>” (D. Borțun)

Pedeapsă.„Una din pedepsele pentru refuzul de a participa la viața politică este aceea că vei ajunge condus de inferiorii tăi.” (Platon)

Indisciplină(populară). ”Autorităţile londoneze – în timpul marii epidemii de ciumă din 1665-1666, n.a. - nu au reuşit decât în puţine cazuri să implementeze măsurile propuse de guvernanţi. De multe ori, ele s-au văzut nevoite să lupte cu o populaţie neîncrezătoare, ostilă, mai ales în mediile sărace. Nu în puţine cazuri, numărul oficialilor era prea mic pentru a putea asigura ordinea măsurilor puterii. Carantina, spre exemplu, sau izolarea oamenilor în propriile case s-a lovit de necesitatea acestora de a-şi asigura provizii alimentare cu orice risc. De multe ori erau închişi în aceeaşi casă atât bolnavi cât şi oameni sănătoşi, ceea ce a favorizat contagiunea. Unele metode şi decizii ale autorităţilor s-au contrazis. Au existat şi cazuri în care unii oficiali care au mutat victimele sau pe cei bănuiţi a fi infectaţi în alte cartiere sau lazarete. De cele mai multe ori, bolnavii proveneau din categoriile sociale defavorizate, cum s-a întâmplat şi în alte epidemii anterioare, persoane neplătitoare de taxe şi care nu puteau beneficia de servicii medicale sau nu şi le puteau plăti. În acest caz au existat binefăcători care au donat sume de bani pentru tratament: Simon Patrick, conte de Bedford, sau Edward Wood, dar şi acele <honourable persons> care şi-au păstrat anonimatul.” (Radu F. Bruja, ”Epidemia de ciumă de la Londra din anii 1665-1666”)

Rețetă (ardelenească). Atenție! Contra pandemiei, puteți bea palinca în trei feluri: 1. Fără apă. 2. În loc de apă. 3. Ca pe apă.

Pericol.Oricât de bine și de des v-ați spăla pe mâini, Covid-19 va rămâne pitit sub verighetă. V-am spus eu că, până la urmă, verigheta aia o să vă ucidă!

Autoizolare(politică). ”Să stai în odaie, te rog, nu greși. / Ce-ți trebuie soare, când singur poți tuși? / Afară-i demență, fericire-n toi. / Tu mergi doar la budă și fuga înapoi. // Să stai în odaie, mașină să nu chemi. / De cosmosul de-afară să te temi. / În prag e frontiera. Iar de-ți vine gagica, / Gonește-o și nu-i fă nimica. // În cameră să stai și fă pe mortul. / În dormitor tu pune-ți cortul. / De ce să pleci, când tot ai să revii / Exact precum erai, doar rănile mai vii? // În cameră să stai, dansează bossanova / Gol sub palton și în papuci, pășind otova. / În hol duhnește a varză și rășină. / Ai scris prea mult. Mai trage o bășină. // Din cameră tu să nu ieși. Mai trage-un fum / Și camerei tu spune-i: <incognito ergo sum>. / Cum formei din inimă îi zise substanța: / Stai naibii-n casă! Afară nu e Franța. // Nu fi tâmpit. Fii cum alții n-au fost. / Învață orice cotlon pe de rost. / Bagă-ți fața în tapet. O baricadă-ai pus / Contra lui cronos, cosmos, eros, virus.” (Iosif Brodsky, ”Nu ieși din cameră”, 1970 - Trad. Dan Alexe)

Împreunare(la vremea molimei). Trimis-am eri zapis trebuincios la a eși den bordei întru treburi îngăduite; ce, printre acestea, trupeasca împreunare nu se află; deci censtitele voastre fețe aveți dirept temei de a vă întreba – de ne vine pohta de a cunoaște trup muieresc au de om, altul decât al legiuitei soaței au soț (că de acolo vine și numele molimei, de la cununie – corona-virus!), au a ibovnicei, au ibovnicului de vețuiește cu noi supt același coperiș, cum facem să o stâmpărăm? Letopisețul se învrednicește și în aceste ceasuri de restriște a se afla trebuincios, măcar că boleșnița ne ferește de păcatul curviei au preacurviei întru „îndepărtare de lume” au, în graiul den đilele cele den urmă „distanțare socială”. Ci de vroiți a vă pierde duhul întru plăcerea trupului, iată ce se poate făptui. Are zapisul, deci, câteva pricini întemeiate și legiuite de umblet, afară de carele nu iaște îngăduit a eși den casă. Deci de vroiți a intra la o altă muiare, au la om, că iaște și norod ce se împreună în chip elinesc, iaște cu putință – au ba – în iste chipuri: “1. Întru osteneală, între locul unde lăcuiesc și acela unde trudesc, încolo și îndărăpt.”. Aiasta iaște de folos desfrânatelor, carele purced spre locul de pierzanie și se întoarnă de acolo, măcar că pentru aceia carii le pohtesc nu iaște folositor, afară numai de đic: “Purces-am întru a o munci pre curva aiasta, au aialaltă”. “2. Întru a lua de-ale gurii au alte felurite, cu chibzuială, pentru nevrednicul de mine, neamurile mele au dobitoacele de-mi țin tovărășie . “3. Întru cercetarea doftorului, dacă acesta nu mă poate cerceta de acolo de unde se află.” – Aiasta iaște folositor de đici la poteră că tu ai purces întru aflarea doftoriei numită “aspirina săracului”. “4. Pricini direpte, ca, cum s-ar afla primblarea pruncilor, au grijirea de cei vechi de đile, au a celor ologi, au de s-au pristăvit careva dintre neamuri. “5. Păstrarea voiniciei, măcar că nu alături de alții – au primblarea dobitoacelor de tovărășie întru plinirea nevoilor acestora, nu prea departe de locul unde lăcuiesc“ 6. Munca câmpului” – Aiasta iaște îngăduit de vroiești a-ți lăsa ibovnica grea, đicând poterei că ai purces întru însămânțare. “ 7. Întru omenie, sprijinirea aproapelui, au munca fără de arginți” – Aiasta iar iaște un temei bun, căci đici că faci danie den trupul dumitale aproapelui. Iară cele den urmă temeiuri nu-s pricini bune. Deci, de ardeți de pohte, cunoașteți amu ce să điceți; dar mai bine stăm în casele noastre. (după Nechifor Bugeac, via Liviu Antonesei)