Film.Nici un film porno nu are scenariul atât de pervers ca mintea unei femei – aflate în carantină la domiciliu - în timp ce soțul, aflat la serviciu, nu-i răspunde la telefon!
Informare(corectă). ”Iată mai jos doar câteva sfaturi oferite de specialiști în psihologia comunicării: În ceea ce privește mesajele de pe internet, ar trebui să eliminăm din sfera <posibilului informativ> toate mesajele cu intenţii manipulatorii: 1) cele care nu indică una sau mai multe surse de încredere; 2) cele care se termină cu îndemnul imperativ: „Dă-l mai departe!”; 3) cele cu titluri care sună alarmist, incredibil ori conspiraţionist, titluri care conţin superlative sau cuvinte ce trimit la conspiraţie și secretomanie (<Adevărul din spatele Coronavirusului>; <Faţa ascunsă a…>; <Mâna invizibilă a…>); 4) cele cu titluri care anunţă un conţinut probabil exagerat, răstălmăcit ori de-a dreptul mincinos: stări emoţionale extreme (<înfiorător>; <sfâșietor>; <dramatic>) sau exagerarea și extraordinarul (<fabulos>; <colosal>; <catastrofic>; <incendiar>). În privinţa site-urilor de știri, ar trebui să nu le credităm pe cele care: 1) nu au în descrierea lor o redacţie prezentată și nu au un semnatar asumat (un redactor, editor etc.) al articolelor prezentate; 2) nu au o adresă de contact transparent anunţată și o persoană de contact, date utile și chiar necesare pentru un eventual drept la replică; 3) nu publică detalii referitoare la sursele articolelor; 4) nu oferă date despre sursele fotografiilor pe care le folosește; în mod normal, fotografiile pot proveni fie de la un fotoreporter al redacţiei, fie de la o agenţie foto, iar provenienţa lor trebuie precizată. ” (D. Borțun)
Măsuri.”La Londra, <Ordonanţa (...) cu privire la molima de ciumă 1665> prevedea şi păstrarea curăţeniei străzilor, a caselor, depozitarea gunoiului în afara oraşului şi eliminarea din consum a unor alimente nesigure. Erau interzise cerşetoria, vagabondajul, spectacolele, petrecerile, iar programul cârciumilor era restricţionat (Defoe). Şi numărul berăriilor a fost redus, fiind închise acelea care produceau berea în condiţii insalubre sau aveau clienţi suspecţi. Exista credinţa că ciuma atacă oamenii săraci, mai ales cei care suferiseră de curând de foamete (Delumeau). Samuel Pepys consemna cazuri de mortalitate în speluncile Londrei: <Sărmanul Will, care ne vindea bere la uşa sălii, a murit, împreună cu soţia şi cei trei copii ai lui, se pare că toţi într-o zi. Apoi acasă, prin City, sperând că, trecând doar, nu mă voi molipsi, dar cred că în viitor n-o să mai trec pe acolo>. Şi brutăriile au fost supravegheate, pâinea fierbinte neputând fi vândută deoarece se credea că prezintă riscuri. Lordul-primar a dat ordin ca lumea să nu mai iasă după orele 9 seara, se pare, pentru ca să poată bolnavii ieşi să ia aer. Cronicile ciumei susţin la unison că ciuma a dus la interzicerea comerţului, închiderea prăvăliilor, închiderea bisericilor, interzicerea tuturor distracţiilor, evacuarea spaţiilor publice (Delumeau). (Radu F. Bruja, ”Epidemia de ciumă de la Londra din anii 1665-1666”)