Cezar STRATON

Motto. ”A fost, a fost să fie asta. / Ne frigea, ne ardea, și basta. / Tot turna, tot bătea, / ne hărțuia, ne hăituia, / de puteri ne sleia, / în mormânt ne băga, / pe piedestal ne aburca, / după aia ne dobora, / după aia – ne uita, / după care ne chema / diverse adevăruri de-a căuta, / pentru ca în fine / să orbecăim în rătăciri definitive / printre pricăjiții tufari ai ambițiilor, / în sălbatica murdărie-a prosternațiilor, / asociațiilor, concepțiilor / iar planeta noastră, / mică sau mare / în genere pare / un răcan-soldat / ce transpiră-n marș forțat.” (Iosif Brodski, 1940–1996, Premiul Nobel 1987, ”Versuri despre căderea la pace”, 1958, trad. Leo Butnaru).

Panică.”De cele mai multe ori, oamenii îmbrăţișează teorii ale conspiraţiei pentru că ele vin în întâmpinarea nevoii lor de certitudine: le confirmă anumite bănuieli, anumite ipoteze vagi sau doar anumite clișee de gândire. În acest punct, nevoia de certitudine se împletește cu nevoia de autovalidare, iar produsul este unul cât se poate de nociv: un om dezinformat cu pretenţii de om informat. Adică exact dubla eroare de care vorbea Descartes: „eroarea ce se crede adevăr”. Dar cum ne putem diminua incertitudinea? Calea cea mai greșită este să acceptăm pseudoștirile, cu preţul dezinformării, numai de dragul de a avea certitudini. Autoamăgirea se amplifică până când se sfărâmă sub propria sa greutate, exact ca un bulgăre de zăpadă care o ia la vale. La un moment dat, multitudinea de pseudoștiri ajung să se contrazică reciproc, iar tabloul construit de noi crapă, la fel ca un tapet lipit greșit pe un perete cu igrasie. În acest moment, incertitudinea devine imperială, fricile noastre de toate felurile se activează, iar panica, produsul cel mai înalt al acestui proces, ne paralizează. De aceea, demersurile noastre conștiente trebuie să fie îndreptate spre gestionarea înţeleaptă a etapelor intermediare, până când nu se ajunge la panică: informarea corectă și stăpânirea fricii de necunoscut.” (D. Borțun)

Salvare.„Începi salvarea lumii salvând câte o singură persoană. Orice altceva este romantism pompos sau politică.” (Ch. Bukowski)

Dramă.(În aceste zile dramatice pentru Bucovina – n.a.) Cel mai bine a înţeles şi exprimat întreaga dramă a românilor bucovineni din vremea sa părintele profesor Simeon Florea Marian (1847-1907), etnograf, folclorist, naturalist şi istoric al Bucovinei, astfel: ,,Nu ştiu de s-a mai aflat, ori se mai află, undeva pe faţa pământului, vreo ţară, care să fi fost de atâtea ori cutreierată, prădată şi pustiită, de către atâtea limbi străine, păgâne şi creştine, de câte ori a fost ţara noastră......” (Iacobescu, M., 2003)

Bucovina.„Ciudat: cu cât devin mai vârstnic, cu atât mai intens îmi dau seama ce înseamnă Bucovina pentru mine. Într-un fel, este ţara care mă împlineşte şi, simultan, ţara dorului neîmplinit”. (Erich Beck, 2005)

Ciume. ”Poveștile Bucureștilor pe timp de epidemie. Dacă citim cronicile vechi ale orașului din ultimii 500 de ani, ciuma și foametea au fost marile încercări de pe malul Dâmboviței, iar când apăreau concomitent, prăpădul era și mai mare.  Cea mai cumplită a fost Ciuma lui Caragea. Odată cu intrarea în București a lui Ioan Caragea în 1812, izbucnește ciuma. Sosirea acestui domn a fost semnalul unor calamități care urmau să lovească Bucureștiul. Chiar în noaptea instalării sale, Palatul Domnesc din Dealul Spirii a ars până la temelii, Curtea Domnească devenind <Curtea Arsă>. A doua zi dimineață, pe 13 decembrie, s-a ivit ciuma între oamenii domnitorului, tocmai sosit de la Constantinopol. Întreaga delegație – se pare - purta boala, care s-a răspândit cu o viteză incredibilă. Mureau 300 de oameni pe zi și se crede că numărul morților în țară a fost de peste 90.000. Contagiunea era așa de primejdioasă, încât cel mai mic contact cu o casă molipsită ducea moartea într-o familie întreagă. Încercările de a stinge epidemia erau zadarnice, pentru că nimeni nu stătea locului și nici nu se respectau măsurile de izolare, ajutând parcă, la răspândirea ciumei.” (E. Niculușcă)

Politician.„A fi politician înseamnă să fii capabil să spui dinainte ce se va întâmpla mâine, săptămâna viitoare, luna viitoare. Iar apoi să poți explica de ce nimic din toate astea nu s-a întâmplat.” (W. Churchill)

Alungare.Pentru alungarea ciumei exista și obiceiul trasării unei brazde în jurul satului. Astfel, în anul 1646, în vecinătatea zonei Lucești, la granița Moldovei cu Transilvania, aflăm din consemnările unui călător străin cum se derula acest proces. Brazda era trasată în pământ, ori cu ajutorului plugului, de către zece flăcăi goi, ori în chip simbolic de către zece fete bătrâne, tot fără veșminte, care făceau înconjurul satului în timp ce cântau și săltau (A. Candrea). Toarcerea, țeserea și coaserea unei cămăși din cânepă reprezenta un alt obicei de alungare a ciumei, regăsit mai ales în zona Transilvaniei. Această cămașă era făcută într-o noapte de un număr determinat de femei, în principal șapte sau nouă, și era folosită pentru îmbrăcarea unei păpuși umplute cu paie, pe care o spânzurau ulterior de un pom la marginea satului. În unele zone cămașa se ardea.

Molime.  Datorită victimelor numeroase pe care le-au făcut de-a lungul timpului, ciuma și holera au rămas în mentalul poporului ca fiind cele mai înspăimântătoare boli. Prin urmare, acestea au dobândit în timp cele mai bogate portretizări, însoțite de felurite legende. La poporul român, cât și la alte popoare din Europa, ciuma și holera apar personificate - sic! - exclusiv în chip de femei. Ciuma, cea mai grozavă dintre boli, era închipuită ca o femeie urâtă, îmbrăcată în alb, dar putea fi ori o tânără fecioară, ori o femeie bătrână, care se hrănea cu inimi de oameni sau de animale și de multe ori era trimisă de Dumnezeu în locurile unde existau mulți păcătoși. Ea era prevestită uneori de apariția unor fenomene astrale deosebite, precum eclipsele sau cometele. La noi un astfel de fenomen s-a petrecut în anul 1615, când în urma unei eclipse solare a erupt la câteva luni o epidemie devastatoare.

Gospodar.Un sfat pentru oamenii prevăzători: comandați-vă de azi bradul de Crăciun. Nu se știe cât veți mai sta în casă...

Dilemă.După terminarea pandemiei vor ”exploda” oare nașterile sau divorțurile?