Cezar STRATON

Motto.”Pandemia i-a învățat pe tot mai mulți români că <datorită> nu-i totuna cu <din cauza>!” (N. Prelipceanu)

Carantină. Carantina este o izolare preventivă a unei persoane sau a unei colectivități care a fost în contact cu un bolnav sau care vine dintr-o regiune unde există o epidemie. Prima carantină din istorie a avut loc la jumătatea anilor 1300. Începând cu anul 1347, ciuma a ucis între o treime și jumătate din populația Europei. Ciuma bubonică (boală infecțioasă deosebit de contagioasă, produsă de bacteria Yersinia pestis) originară din Asia se răspândea cu o viteză amețitoare printre populația Europei. Purtători ai acestui virus erau șobolanii. Veneția a fost printre puținele orașe care nu au fost atinse de ciumă, cunoscută și sub denumirea de „moartea neagră”. Orașul italian avea o metodă care s-a dovedit a fi una vitală pentru supraviețuirea așezării: corăbiile noi care doreau să intre în oraș nu o puteau face până nu stăteau staționate în port timp de 40 de zile („quaranta”). Navele care veneau din larg erau obligate să aștepte 40 de zile în larg înainte de a descărca mărfurile pentru ca autoritățile venețiene să controleze dacă în cele 40 de zile a murit sau s-a îmbolnăvit vreun membru al echipajului.

Foc.”O soluţie care s-a dovedit inutilă a fost luată (în timpul epidemiei de ciumă din 1665 - n.a.) de primarul Londrei, care a ordonat în septembrie 1665, la apogeul epidemiei, să se aprindă focuri pe străzile oraşului. Focurile de pe drumuri erau câte unul la 12 case, câte şase pentru fiecare parte a străzii. Teoria purificării prin foc era mai veche, deşi Nathanel Hodges a obiectat, susţinând că e lipsită de efecte. Consiliul Privat a decretat ca toate casele unde existau decese din cauza ciumei să fie intens afumate, diverse firme scoţând la vânzare funingine. Circulau controverse şi asupra naturii focului. Unii susţineau că focul trebuie făcut exclusiv din lemne, fără folosirea cărbunilor. Alţii mergeau până acolo încât propuneau chiar esenţele lemnului, fie brad, fie cedru. Unii considerau, dimpotrivă, că focul făcut din cărbune răspândea mirosul de sulf sau bitum care ar ajuta la eradicarea bolii. În cele din urmă chiar primarul a înţeles că metoda focului era inutilă (Defoe). Din cauza focurilor aprinse pe străzi, care au ars zile în şir, au existat şi incendii.” (Radu F. Bruja, ”Epidemia de ciumă de la Londra din anii 1665-1666”)

Ghinion.– De unde vii, Bulă, așa de bătut și zdrențuit? – M-am întors recent din Italia, de frica virusului. – Și cine te-a calicit în halul ăsta? - M-a prins unu’ la nevastă-mea…

Leafă.– Doctore, când primesc salariul redus de Covid-19 mă apucă, așa, un râs isteric, de tristețe, de fapt... de zici că mor! – Stai liniștit că nu mori, râsul prelungește viața! – Înseamnă că ajung la pensie? – Sigur ajungi, iar când ai să-ți vezi pensia... o să râzi și mai tare!