Cezar STRATON

Motto. ”Toate sunt trecătoare. Și chinuri, și suferințe, și vărsări de sânge, și molime, și foamete. Paloșul va pieri, dar stelele de pe cer vor dăinui și atunci, când jos, pe pământ, nu va mai rămâne nici măcar umbra noastră sau a făpturilor noastre. Nu se află nimeni pe fața pământului care să n-o știe. Și atunci de ce nu vrem să ne îndreptăm privirea spre stele? De ce?!” (M. Bulgakov, „Garda albă”)

Covid.În ce lume am ajuns să trăim! Îmi vine mai greu s-o conving să-și dea jos masca... decât chiloții!

Leibovici. În vremuri grele, de virus, la doctor vine o gravidă. Medicul (excedat, obosit): Dumneata ce ai? Gravida: Domnule doctor, copilul meu stă strâmb, după ecograf, ce fac eu când o să nasc? Medicul: Cum te cheamă? Gravida: Leibovici… Medicul (ridicând glasul): Leibovici?! Se descurcă el! Următorul!

Bătrâni.”După ce a arestat la domiciliu câteva milioane de bătrâni, pornind de la ideea neghioabă de a le face binele cu forța, Klaus Iohannis le-a mai pus și mașinile poliției să le cânte sub ferestre <Deșteaptă-te, române>, când mult mai potrivit ar fi fost cântecul lăutăresc <Deschide gropare mormântul>. Mila pe care președintele țării o revarsă asupra celor pe care i-a legat de par e pe cât de halucinantă pe atât de scabroasă, dacă ne referim la apelul făcut deunăzi către populație de a-i lăsa pe pensionari între orele 11 și13 să cumpere mai repede conservele și mălaiul ca să ajungă în bârlog la timpul cuvenit. Întru reabilitarea ideii de bătrân pe plaiul nostru mioritic vă voi povesti o scenetă petrecută acum 40 de ani într-un bloc pe Calea Moșilor unde a locuit și subsemnatul, alături de oameni ai muncii, pensionari și câţiva intelectuali famelici. Bănuindu-și juna consoartă că e cam rea de muscă, un fruntaș în producție de la Uzinele Semănătoarea s-a întors pe nepusă masă de la servici spre a o prinde pe infamă în flagrant. În toiul tămbălăului cu bușituri și icnete, s-a auzit în tot blocul strigătul de cristal al amantului: <Să nu dai în mine, că sunt bătrân și bolnav!>” (Mircea Dinescu).

Regim.Am fost azi la mall. Și am cumpărat și eu, bietul, ce-am mai găsit pe rafturi: caviar, foie gras, iepure, terină de struț, apă minerală Evian...

Paști.Încă nu m-am hotărât unde o să mă duc de Paști: în sufragerie sau în dormitor?

Sport.De plictiseală, cred că o să mă apuc de sporturi extreme. Întâi, o s-o contrazic pe soacră-mea. Dacă scap, o să încerc și cu nevasta. Doamne-ajută!

Suspiciune.Soția: - Poți să-mi spui de unde vii la ora asta... de pe balcon!?

Provizii.În seara asta am mâncat șapte conserve: una de pește și șase de bere.

Ruși.”La noi, holera este adusă în 1831 de armatele ruse, Moldova şi Ţara Românească aflându‑se sub administraţia militară rusească. Iaşiul primeşte lovitura în plin. Consulul francez Charles Lagan raporta, la 22 mai/3 iunie 1831, că, în patru zile, din 126 de oameni afectaţi de holeră, mor 54. Generalul rus Pavel Kiseleff (cel care practic conducea Muntenia şi Moldova) hotărăşte evacuarea a două treimi din populaţia Iaşiului, însă se înregistrează în continuare un ritm de 150‑180 de morţi pe zi. În oraş se instalează haosul. Mor cinci medici, restul fug. Tâlharii pun stăpânire pe urbe, jefuind casele boiereşti. În partea de sus a oraşului, izbucneşte un incendiu ce va arde liber 14 ore, nemaifiind nici un pompier. Diplomaţii puterilor străine se refugiază la Bucureşti, continuând să raporteze dezastrul ce cuprinsese Moldova. Potrivit unei statistici, în 1832, Moldova număra 1.130.000 de locuitori, din care se îmbolnăvesc de holeră 8.445, murind 5.182 de oameni. Cu toate că generalul Kiseleff a luat măsuri de carantină, pandemia de holeră trece în Muntenia, izbucnind cu virulenţă în Bucureşti. Nefericitul oraş este descris de consulul Lagan: <Murdăria numeroşilor săi locuitori, întinsele mlaştini ce îl înconjoară, apele stătute ce băltesc în faţa fiecărei case, neputinţa de a le imprima deodată românilor obişnuinţa ordinelor şi de a‑i forţa pe boieri să respecte măsurile luate fac să sporească din ce în ce mai mult teama ca Bucureştii să nu împărtăşească aceeaşi soartă ca Iaşii, cu toate că o treime din locuitorii săi s‑au împrăştiat şi că fuga nu conteneşte defel>. Previziunile consulului francez se adeveresc. Mizeria din oraş, lipsa unor măsuri de carantină eficiente fac să se îmbolnăvească de holeră 14.236 de oameni în Muntenia, dintre care 6.960 vor muri. Pandemia va trece munţii în Transilvania, unde se înregistrează 1.436 de decese.” (historia.ro).

Refuz. Mulți români refuză să lucreze de acasă. Virusul e letal în 3-5% dintre cazuri. Nevasta, în schimb....

Victime.”Începută în 1918, epidemia de gripă spaniolă a cuprins lumea și a lăsat în urma ei, în valuri succesive, până în 1920, între 50 și 100 de milioane de morți, potrivit unor estimări. Pentru comparație, să notăm că Primul Război Mondial are un bilanț mai puțin înspăimântător, deși i s-a spus, pe bună dreptate, <carnagiul mondial>. <Numai> 30 de milioane de victime adună Marele Război, în statistici, în rândurile militarilor (morți, răniți și dispăruți), la care se mai adaugă 10 milioane de civili. Deși i s-a spus pandemiei din 1918-1920 <spaniolă>, este dificil de stabilit originea acesteia și, mai cu seamă, tipul de virus gripal care a caracterizat-o. Mult după Primul Război Mondial, cercetătorii au convenit că ar fi fost vorba de o formă de gripă aviară, H1N1, victimele predilecte fiind persoane tinere (20-40 de ani), sănătoase, ceea ce infirmă ipoteza răspândirii virusului pe seama lipsurilor generale de la sfârșitul primului război al epocii industriale. De altminteri, cercetările americanilor asupra posibilului pacient zero din Kansas (SUA) – unul din locurile socotite de origine pentru gripa spaniolă – ar fi indicat un bucătar de la popota unei baze militare americane, prin urmare, departe de a putea fi considerat un personaj prost nutrit. I s-a spus <spaniolă> pentru că cele mai multe informații despre epidemie au apărut în Spania (care era neutră și unde regele însuși, Alfonso al XIII-lea, suferea din acest motiv), ceea ce nu înseamnă că alte țări nu se confruntau cu acest flagel, numai că războiul, încă în derulare, făcea ca informațiile să fie cenzurate în Germania, Franța, Marea Britanie și Statele Unite ale Americii.” (Florin Șperlea)

Concluzie.Ardeleanca, domoală, în pat cu soțul ei, consemnat la domiciliu: - No, măi dragă, încet dar sigur am ajuns la concluzia că amândoi ducem lipsă de același lucru... Apăi, nu-i bai musai, sănătoși de-om fi!