Cezar STRATON

Cupluri (moderne). ”Chiar și atunci când reușim să întemeiem o relație, să dăm șansa unui partener, problemele nu dispar, atâta timp cât suferim de tentația de a inaugura noi și noi intimități în mediul virtual, tânjind uneori spre a supraveghea și a spiona intimitățile virtuale ale celuilalt, pe telefon sau pe contul rețelelor de socializare (mesajele private, sextingul sunt la rândul lor instrumente cu două tăișuri: ele pot întări și resuscita relațiile, dar pot să le și distrugă). La toate acestea se adaugă și problema condiționărilor socioculturale: dacă în America adulterul este privit ca nociv și catastrofal pentru majoritatea respondenților, în Franța sau Germania toleranța pentru infidelitate este mai mare, iar la Buenos Aires sexul ocazional este ceva firesc. Pe de altă parte, în Japonia aproape jumătate din populația tânără disprețuiește sau nu e interesată de sex și peste jumătate din persoanele sub 40 de ani se declară singure (există mulți bărbați japonezi, așa-zișii bărbați ierbivori, timizi, pasivi, extrem de sensibili, fără încredere în ei pentru a începe o relație, care preferă cultura substitutivă relațională: cafenelele de dezmierdat, hostess baruri și jucării sexuale precum ciudatul ou Tenga.” (Aziz Ansari, ”Dragostea modernă”)

Dificultăți.”Volumul <Cum să facem faţă dificultăţilor>, semnat de un profesor de filosofie a religiilor, Christopher Hamilton, îşi găseşte loc cu prisosinţă în această colecţie. Este vorba de o carte care abordează, în mai puţin de 150 de pagini, câteva din sursele redutabile pentru problemele omului de rând în societatea contemporană: familia, iubirea, sănătatea, moartea. În ceea ce priveşte iubirea, pornind de la Stendhal şi Platon, Hamilton ne aminteşte de capcanele idealizării şi de dezamăgirile inevitabile care urmează îndrăgostirii. Autorul scoate în evidenţă utilitatea acceptării ignoranței în ceea ce îl priveşte pe partener (ca o frână a tentaţiei de a-l critica), a cultivării umorului în raport cu propriile neajunsuri, dar şi a cultivării prieteniei şi a aşteptărilor reciproce echitabile (nu pretindem mai mult decât putem oferi). Hamilton trece în revistă şi câteva din paradoxurile geloziei (care pare să se alimenteze din aceeaşi sursă ca iubirea) şi aduce în discuţie o perspectivă provocatoare în ceea ce priveşte fidelitatea de cuplu.” (blog.libris.ro)

Percepție. ”Evoluția percepției asupra statutului social al semenului a suferit o mare mutație: dacă până în secolele XVIII-XIX imaginea bogaților și a săracilor putea fi sistematizată în câteva idei: există o interdependență între bogați și săraci pentru funcționarea societății (iar săracii nu au nici o vină pentru condiția lor), sărăcia și bogăția nu sunt garanți ai valorii morale, averea bogaților este adesea un rezultat nemeritat: al moștenirii sau chiar al furtului și exploatării – într-o perspectivă marxista - aceste idei au fundamentat consolări esențiale pentru cei puțini avuți: săracii contribuie la crearea bunăstării, în fața divinității averea nu contează, bogații nu sunt demni de respect. Mutația adusă de Iluminism și revoluția industrială a condensat o schimbare a raportului bogați-săraci: ideea că bogații sunt de fapt folositori social (prin risipa lor creează de fapt locuri de muncă), înlocuirea treptată a disjuncției dintre avere și morală (pe măsură ce meritocrația a devenit posibilă și vechile ierarhii transmise ereditar au fost înlocuite de oamenii îmbogățiți prin propriile lor talente și forțe), ideea că cei săraci își merită sărăcia (antrenată de o combinație toxică de meritocratism și darwinism social). În ciuda faptului că astăzi trăim într-o lume care moștenește aceste idei ale societăților industriale, în care există o culpabilizare a celor săraci, pe fondul transformării meritocratice, și implicit un sentiment de anxietate și marginalizare derivat din acestea, stima oferită de societate depinde de fapt de o serie de elemente imprevizibile: talentul, norocul, atitudinea angajatorilor, profitabilitatea urmărită de angajatori. Soluțiile pentru reducerea obsesiei pentru statut, într-o epocă în care aceasta pare a fi singura busolă către obținerea stimei și implicit a dragostei condiționate după care tânjim sunt analizate de Alain de Botton (<Statut și anxietate>) urmărind felul în care filosofia, arta și politica au reușit să modeleze și să revoluționeze problema statutului social.”