Cezar STRATON

Evrei.”În iulie 1966, prin agentul român „Stănescu Eugen”, strecurat în Ambasada SUA la Bucureşti, Securitatea a intrat în posesia unui document intitulat „Evreii din România: o minoritate care dispare”. Raportul, datat 26 februarie 1964, face o trecere în revistă a unor momente din istoria contemporană a evreilor, începând cu anii 1930. Privitor la anii războiului mondial, documentul nu vorbeşte nimic despre vreun presupus holocaust, ci arată în mod explicit că în România, în acea perioadă, „evreii şi-au păstrat cu tenacitate tradiţia şi specificul naţional, ieşind din război mai uniţi în jurul propriei lor fiinţe”. Raportul se referea şi la perioada ulterioară războiului, a anilor ’40 şi ’50. Iată un citat din acest Raport. „În 1945, o mare parte a aparatului de stat şi de partid era în mâinile evreilor, aşa încât, în 1950, se ajunsese la o situaţie penibilă, în care poate 2% din populaţia ţării deţinea peste 25% din posturile cheie ale regimului. În această perioadă se povestea că singura deosebire între Comitetul de Stat al Planificării şi Ministerul Economiei din Israel consta în faptul că în ministerul israelian se puteau găsi şi câţiva arabi...”. Documentul releva că prin reducerea drastică a numărului evreilor din România, comunitatea lor îşi pierde mult din specific, din importanţă, din influenţă şi din bogăţie. Doar unul din cinci evrei mai vorbea limba ivrit, la ora redactării analizei. Diminuarea comunităţii evreieşti din România reprezintă o consecinţă a dorinţei de emigrare a evreilor, dorinţă satisfăcută de statul român.” (”Vitralii”). Final. Internat în spitalul St. Mary, Hemingway scria: ”Am 61 de ani și sunt gol pe dinăuntru. Cărțile și poveștile pe care mi-am promis să le scriu nu vor fi scrise niciodată. Ce mai vrea de la viață un bărbat de vârsta mea? Să fie sănătos. Să-și cultive talentul. Să mănânce și să bea cu oamenii la care ține. Să facă sex, să călătorească unde îi place. Totul mi se refuză. De ce să mai rămân? Cum naiba să plătesc rahaturile alea de taxe dacă nu pot să scriu cărțile cu care să le plătesc? (n.r. – Hemingway era supus unor ședințe cu electroșocuri, care îi afectau scrisul.) Îți zic eu că sunt pe urmele mele. Telefonul de pe hol e ascultat și la fel și camera asta. Susan, asistenta, le dă raportul ălora de la FBI. (…) Scriu cărți suspecte cu acțiunea în țări străine: Franța și Italia, Cuba comunistă și Spania fascistă. Am trăit printre comuniștii cubanezi atâția ani. Trag cu arma. Vorbesc niște limbi pe care J. Edgar Hoover nu le înțelege. Avocatul meu, doctorul meu, bancherul meu, toți sunt în cârdășie cu el. Mi-au golit contul. Probabil nu pot să-mi plătesc nici spitalizarea. Vor să plătesc taxe retroactiv. Am încercat să respect legile, dar ei vor să joc doar după regulile lor, așa că le încredințez viața mea. Să mi-o ia și să și-o bage undeva. Iată-mi viața cu un glonț în ea. Asta vor? Luați-o, e a voastră!” La o săptămână de la externare, Ernest Hemingway s-a sinucis, împușcându-se în casa lui din Ketchum, Idaho. La 50 de ani de la decesul său, FBI-ul a dat publicității dosarul despre Hemingway, care a scos la iveală că în anii 1940 J. Edgar Hoover îl pusese pe Ernest sub supraveghere, întrucât avea bănuieli în privința activității sale în Cuba. În următorii ani, agenții au întocmit rapoarte despre el și i-au ascultat telefoanele. Supravegherea a continuat și în timpul internării la spitalul St. Mary. Este posibil ca telefonul de pe hol, din fața salonului său, să fi fost ascultat și ca asistenta Susan să fi fost informatoare FBI. (ziarulmetropolis.ro). Recunoașteri. Un preot catolic, unul evanghelic şi un rabin merg în drumeţie. La un lac, se opresc şi se scaldă în costumul lui Adam. Sunt surprinşi de un grup de femei. Îşi iau cu toţii hainele şi fug. Cei doi preoţi îşi acoperă cu hainele părţile ruşinoase, pe când rabinul îşi acoperă faţa. Cei doi îl întreabă pe rabin de ce a acoperit faţa. Acesta răspunde: - Nu ştiu cum e pe la voi, dar cei din parohia mea mă recunosc după faţă...Pariu. Un evreu şi un român au ajuns în finala "Vrei să fii milionar". La casele de pariuri 547.046 de oameni pariază pe evreu şi unul pariază pe român. Vine finala, scorul e foarte strâns şi la ultima întrebare se blochează evreul, românul câştigă. După aceea, ziariştii îl întreabă pe evreu: - Cum vă simţiţi după ce dvs. şi atâţia oameni aţi pierdut aşa mulţi bani? - Ca un bun afacerist. - Cum mai puteţi spune aşa ceva? - Eu ştiam întrebarea, dar cine credeţi că a pariat pe român?Inspecție. Un elev ţigan stătea în penultima bancă. Inspectorii veniți inopinat în control se aşează în spatele lui, în ultima bancă. Profesoara pune întrebări, ţiganul tot cu mâna pe sus. Într-un sfârşit, îl pune şi pe el să răspundă. - Ia răspunde şi tu, Praleo! - Doamnă, să mor io ce picioare şi ţâţe mişto haveţi. - Nesimţitule, cum îţi permiţi? Ai nota 2 şi ieşi afară, măgarule! În timp ce se ridică din bancă, Pralea se întoarce supărat spre inspectori: - Bă, ăştia cu inspecţia, nu mai şoptiţi mânca-v-aş, dacă nu ştiţi!