Cezar STRATON

Constatare. „Suntem din ce în ce mai fideli infidelităţii.” (Hasier Agirre). Şefa. Într-o firmă, lucrează 4 femei la birou, Şefa (nu se specifică ce culoare de păr are!), şi 3 angajate: una blondă, una brunetă şi una roşcată. De la o vreme, şefa pleacă întotdeauna mai devreme de la birou și nu se mai întoarce până la încheierea programului.  Într-o zi, fetele se gândesc că dacă tot pleacă şefa mai devreme, să plece şi ele. Bruneta şi roşcata merg la cumpărături, blonda se duce acasă. Ajunsă acasă, blonda aude zgomote elocvente  în dormitor şi o vede pe şefă în pat cu soţul ei. Tiptil, se retrage din casă fără să zică nimic. A doua zi, şefa pleacă iar cu două ore mai devreme de la birou. Şi bruneta, şi roşcata vor să plece:  - Hai, tu nu pleci? îi spun ele blondei. Nu, nu plec, că ieri era cât pe ce să mă prindă şefa…că am chiulit de la serviciu! Viteză. „Dacă soţul şi soţia merg împreună pe stradă, cel care merge mai repede e mai supărat.” (Victor Borge). Sfat.Nu încerca neapărat să o dezbraci tu. Oferă-i zâmbete, iubire și încredere. Vei observa cum hainele vor cădea singure. Și sufletul ei va zâmbi...Exil.”Escortată de mașina poliției, Sitta (Regina-mamă Elena – n.a.) a fost dusă pe străzi pustii până la gară, unde a fost obligată să ia Orient Expresul de la ora 23:00. Plecarea ei fusese ținută departe de ochii opiniei publice, iar de-a lungul gării exista un cordon de polițiști. Întâmpinată pe peronul în beznă de șeful poliției, generalul Nicoleanu – singurul, de altfel, care avea în mână o lanternă – , principesa Elena a fost condusă spre vagon. Restul pasagerilor erau încuiați în tren, în spatele storurilor trase. Așa s-a petrecut ieșirea din țară a unei femei care, în urmă cu unsprezece ani, venise aici să fie regină. <Când mi-am luat rămas-bun de la Nicoleanu, ochii i s-au umplut de lacrimi. Mi-a sărutat mâna, dar glasul i s-a frânt când a zis: Aceasta este cea mai dificilă sarcină din viața mea. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Veți fi întotdeauna a noastră.>" (Simona Preda, ”Regina – mamă Elena"). Premieră. ”Josephine Baker a căzut asupra Parisului ca o bombă. Nu numai că era superbă, dar și-a făcut și o intrare electrizantă – goală, practic, și purtată pe umeri de un dansator negru, musculos, pe nume Joe Alex. Toată lumea care a văzut <La Revue nègre> în acea noapte la Théâtre des Champs Elysées își amintea de ea. Parcă puteau s-o uite? Baker fusese fabuloasă – absolut, cu desăvârșire fabuloasă – iar vestea s-a răspândit ca focul. Dar cea mai neprețuită amintire a ei din acea noapte de neuitat a premierei spectacolului la Paris a fost foarte diferită de cea pe care publicul, vrăjit, o luase cu sine: ce-și va aminti Josephine Baker va fi că, pentru prima dată în viața ei, a fost invitată să mănânce cu albii!” (”Parisul anilor nebuni” (editura Corint, 2018), de Mary McAuliffe). Restaurant. Cere să ți se aducă numai felurile pe care nu le mănânci de obicei la tine acasă. Când nu știi ce să alegi de pe listă, cere mâncărurile pe care le vezi în farfuriile celor din jur. (F. Flaubert, Dicționar de idei primite de-a gata). Șampanie. Se bea întotdeauna la mari ocazii. Prefă-te că nu-ți place deloc, spunând că nu-i nici pe departe „atât de bună ca vinul”. Oamenii de rând se entuziasmează numai când îi aud numele. În Rusia, se bea mai multă decât în Franța. Ideile franceze s-au răspândit în întreaga Europă prin mijlocirea șampaniei. În timpul Regenței, lumea bea șampanie de dimineață până seara. Șampania nu se bea, ci se dă de dușcă. (F. Flaubert, Dicționar de idei primite de-a gata). Mure. Ion și Maria s-au dus în pădure să culeagă mure. Și fiindcă era multă lume, chiar au cules mure… Nupțiale. Bruneta către blondă: – Eu nu m-am culcat cu soțul meu înainte de nuntă. Tu?  Nu-mi amintesc sigur! Cum ziceai că-l cheamă pe soțul tău? Maximă. E foarte important să faci femeile să râdă! Totuși, dacă îți reușește faza asta atunci când te dezbraci, nu e un semn prea bun…Încurajare. Aripa dreapta a unui avion cu pasageri a luat foc. După scurt timp ia foc și aripa stângă. În acel moment își face apariția pilotul, cu o parașută în spate. – Nu intrați în panică, mă duc după ajutoare! Boemă. ”Umblam cu pumnii-n buzunările crăpate/Și chiar paltonul îmi părea că-i ideal./Mergeam sub ceruri, Muză, și-ți eram vasal:/Ce de mai dragosti am visat, frumoase toate!” (Arthur Rimbaud). Groapă. După o masă copioasă, stropită din belşug cu nişte tărie, Ion iese noaptea să-şi regleze conturile cu aparatul digestiv. E întuneric beznă, aşa că Ion cade într-o groapă pe care o săpa în curte. Dezorientat, exclamă: - Tu eşti, Mărie? Oiște. Măria intră noaptea în grajd şi se loveşte de oiştea carului. - Tu eşti, Ioane? Jurământ. Măria şi prietena ei stau de vorbă: - Ura, Ion o să mă ia în căsătorie! Mi-a jurat! - Pe ce ţi-a jurat? - Pe iarba din pădure!  Ape. Profesoara de religie, către școlarii de clasa a patra: – Dragi copii, ce-a spus Moise când a despărțit apele? – Cele plate la stânga, cele carbogazoase la dreapta! Cerc. Înaintea exercițiului de tragere, sergentul se adresează tinerilor recruți: – Atențiune!! Vedeți ținta asta? Ei bine, toate loviturile să fie grupate în cercul ăsta de 260 de grade!  Permiteți, dom’ sergent, cercul are 360 de grade… – Gura, idiotule! Eu v-am arătat cercul mic, nu pe-ăla mare!