Cezar STRATON

Fânar.”Din nefericire, un fânar a fost cuprins de flăcări după ce proprietarul a aprins în imediata vecinătate a acestuia resturi vegetale” (presa). Termenul, desemnând construcţia anexă unde se păstrează fânul, este cam ocolit de dicţionare (chiar şi de DOOM 2), cu excepţia Micului Dicţionar Academic, care îl explică din fân + sufixul - ar, şi căruia, regional, i se mai spune şi şură, din germanul dialectal Schur (săsescul Schyren), precum la Goga: „O văd pe mama-n colţul şurii/, Aşază-ncet merindea-n glugă...” Prin sudul ţării, fânarul este partea mai înălţată de deasupra grajdului, nu o construcţie izolată (uneori chiar în câmp). În cartea sa „Soluţii şi sugestii etimologice”, Dumitru Loşonţi e de părere că fânar nu este derivat pe teritoriu românesc, ci este un termen moştenit din latinescul fenarius, păstrat şi în unele graiuri provensale. Precum ”găinar”, nu cel explicat de dicţionare drept hoţ de găini, borfaş, ci cel derivat cu sufixul ”ar” de la găină, azi un sens ocolit de dicţionare, cu înţeles de coteţ de găini, venind din latinescul gallinarium, păstrat şi în alte limbi romanice: italiană – gallinaio, spaniolă – gallinero, portugheză –galinheiro etc. Zice Sadoveanu: ”Un găinar înrăutăţit. Fura de ici, fura de colo, ieşea în calea femeilor, – sânge nu vărsa, parcă îi era frică să dea prea tare cu bâta.” (C. Voinescu). Sâni. ”De când ţi-am ţinut sânii în palme/mâinile mele miros a mere ionatane/mâinile mele, de fapt/sunt mâinile unui sfânt fugit din icoane//de când ţi-am ţinut sânii în palme/mâinile mele miros a pădure/mâinile mele, de fapt/sunt două cazanii de mure//de când ţi-am ţinut sânii în palme/de când mi-a fluturat rochia ta pe frunte/mâinile mele miros a pârâu/ce izvorăşte din munte//de când ţi-am ţinut sânii în palme/de când am muşcat din buzele tale ca dintr-o prescură/simt o flacără/cum îmi arde pe gură//de când ţi-am ţinut sânii în palme/de când ai venit să mă cutreieri/inima mea este/un ceasornic cu greieri.” (Constantin Preda, ”De când ţi-am ţinut sânii în palme”). Femei. Discuţie (se pare că reală) dintre soţia lui Churchill (dacă e să luăm de bune memoriile celebrului prim-ministru britanic) şi un măturător de stradă. Într-o seară, soţii Churchill au hotărât să facă o plimbare prin Londra. În timp ce mergeau pe lângă curţile bine îngrijite ale localnicilor, un măturător s-a apropiat de ei. Spre uimirea prim-mininistrului, bărbatul nu i s-a adresat lui, ci soţiei. După ce au vorbit câteva minute cei doi, Churchill s-a adresat soţiei: De ce acest bărbat a fost atât de interesat să discute numai cu tine?  Aceasta i-a povestit că, pe când erau adolescenţi, el era îndrăgostit nebuneşte de ea. La care Churchill a răspuns, vădit mulţumit de sine: Vezi, draga mea, dacă te-ai fi căsătorit cu el, ai fi fost acum soţia unui măturător…. La care doamna i-a oferit o replică antologică, la care Churchill n-a mai avut nimic de adăugat: Nu. Dacă m-aş fi căsătorit cu acest bărbat, el ar fi devenit prim-ministru!  Fiţuică. În Epoca de Piatră, elevii sunt în peşteră la un examen. La un moment dat, se aude o bufnitură, apoi un urlet. - Neanderthal, de ce ţipi? - Mi-a căzut fiţuica pe picioare! Adormit. Într-o sală de curs, profesorul se zbuciumă cu tot felul de chestii teoretice şi zicea şi zicea şi cu ce foc le mai zicea...Un student din rândul întâi dormea adânc şi sforăia delicat. Profesorul, adresându-i-se unui alt student: - Trezeşte-l dumneata, te rog, pe domnul student. - Regret nespus, domnule profesor, dar nu l-am adormit eu...Mache.Meşterul Manole, cocoţat pe schele, spoia tavanul mănăstirii. Rămâne fără var în găleată. De lene să se dea jos de pe înaltele schele, urlă la unul dintre cei nouă meşteri mari, calfe şi zidari: -Macheee! Var! Mache, rezemat de zidul mănăstirii, fumând, cu sticla de bere într-o mână şi mângâind o fetişcană cu cealaltă, răspunde, în glas cu o lene colosală: Mache love, not var...Ars poetica.”Sunt very fashionable/port tristeţe profundă/haute-couture/în culori decolorate/mă îmbracă suficient/cât să mi se vadă/sufletul/sadness is the new happiness! (Florina Ungureanu). Poveste. ”Ce femeie frumoasă am fost/până te-am cunoscut/m-ai sfâşiat/şi mi-ai pierdut sufletul/a rămas în ploi/şi-n frunze călcate în picioare/ce femeie frumoasă am fost/până când te-am iubit/mi-ai rupt inima în bucăţi/şi-am remodelat-o din flori uscate/are culoarea suferinţei/ce femeie frumoasă am fost/dar muritoare/acum sunt eterna poveste...” (Florina Ungureanu, ”Eterna poveste”). Cenuşăreasa. ”Toate femeile pe care le-ai/îmbrăţişat până la mine/au fost doar încercări/eu sunt Cenuşăreasa/braţelor tale.” (Florina Ungureanu). Homo. ” Dau, aproape din întâmplare, peste un articol din cotidianul ”Le Parisien”. Transcriu, în traducere, titlul şi subtitlul: “Girafe bi, pinguini gay şi leoaice lesbiene: grădina Zoologică din Munchen vrea să ridice tabu-urile. Sunt organizate vizite tematice pentru a arăta că relaţiile în sânul aceluiaşi sex nu sînt deviante”. (...) “Girafele sînt bisexuale. În anumite grupuri, 90% din actele observate sînt de natură homosexuală – declară Gunther Strauss, biolog şi ghid al vizitei consacrate homosexualităţii, oprindu-se în faţa unui ţarc cu girafe. “Din păcate, pentru curiozitatea mea (şi, probabil, şi a dumneavoastră), domnul Strauss se opreşte aici. Ghidul îşi poartă cititorii ceva mai departe, unde doi pinguini masculi din rasa Humboldt trăiesc în cuplu. În concluzia cazului celor doi pinguini masculi, domnul Gunter Strauss dă cu bâta în baltă: “Pinguinii întreţin relaţii homosexuale care pot dura toată viaţa, ceea ce e foarte rar în lumea animală. “ În fine, vizita grădinii Zoologice din Munchen, prezentată de Le Parisien, se încheie cu două leoaice lesbiene. Şi cu o nouă bâtă în baltă a biologului ghid: “8 % din actele sexuale ale leilor sunt de natură homosexuală. Leoaicele, ele, nu manifestă comportamente lesbiene decât în captivitate” (Ioan T. Morar).