Cezar STRATON

Păr. 1. Într-o lume tot mai obsedată de epilarea totală, va deveni foarte „cool” să întâlneşti o femeie ori un bărbat care vor avea curajul să-şi păstreze câteva firişoare de păr la subţiori ori pe la alte încheieturi. 2. Părul pubian este, la om, o reminiscenţă a vieţii sălbatice, o dovadă a evoluţiei sale. Nu întâmplător francezii alintă pubisul feminin cu cuvântul „chatte” (pisicuţă). În Evul Mediu, această parte a corpului feminin era numită „iepure” („conillo”, în lb. latină), care a dat apoi, în franceză, cuvântul „con” – prost –  şi care, prin deviaţie semantică, şi-a pierdut conotaţia sexuală. Literal, „a face cunninlingus” ar însemna, deci, „a linge iepuraşul”. Această evoluţie etimologică – de la iepure la pisică – l-a inspirat pe umoristul Roland Topor să constate că „prin secole, sexul franţuzoaicelor a devenit... carnivor”. 3. Mângâiaţi-vă, tandru, partenerul cu părul dvs.! Este „trucul” recomandat doamnelor de un expert sexolog asiatic. Nu-l atingeţi nici cu degetele, nici cu palmele, nici cu altă parte a corpului. Descoperiţi forţa erotică a podoabei capilare! De încercat, de ce nu? 4. Implantul de păr în zona pubiană este o afacere bănoasă şi în Coreea de Sud, unde bogăţia acestei podoabe e considerată un semn de fertilitate feminină. După declaraţia medicului chirurg Afsehin Fatemi, care lucrează în Germania, dacă femeile europene ascund ori elimină părul pubian, în Coreea de Sud percepţia este inversă, iar bogăţia „blăniţei” este considerată „cool”. Coreencele plătesc până la 3000 de dolari americani pentru această operaţie, ce se face sub anestezie locală. Ea constă în prelevare de fire de păr de pe scalp şi transplantarea lui pe pubis. La femeile asiatice, structura celor două tipuri de păr e asemănătoare, ceea ce facilitează succesul, reuşita transplantului. 5. „Da, da, părul pubian”, mai suspină unii nostalgici. S-a stins specia urşilor. Din luxurianta pădure feminină n-a mai rămas decât o linie în peisaj. Adio, triunghi! O simplă bandă mediană, acolo unde nu mai este nimic de împărţit.” (Alexandra Reinwarth) 6. ”Părul pubian e o reminiscenţă din vremurile când mai ştiam ce e ruşinea.” (Ovidiu Pecican). Pitagora. Iată câteva sfaturi pentru bărbaţi, oferite de marele savant al Antichităţii. Sunt vechi de 2500 de ani, dar la fel de valabile şi azi. 1. “Purifică-ți inima înainte de a îngădui iubirii să sălășluiască în ea: chiar și mierea cea mai dulce se amărăște într-un vas murdar.” 2. “Nu te așeza pe o piatră, dar nici pe genunchii unei femei la fel de rece ca piatra.” 3. “Să nu te măgulești cu gândul că ești prea iubit de o femeie care se iubește mult pe sine.” 4. “Nu fi nici sclavul, nici tiranul unei femei.” 5. “Dacă îți iei nevastă, nu te căsători doar cu sexul ei.” 6. “Nu ridica niciodată mâna asupra nevestei tale când ești mânios. Cel ce-și lovește femeia se lovește pe sine.” 7. “Cinstește femeia care te face tată.” 8. “În fiecare an să aveți o zi de sărbătoare numită  pacea familiei. În această zi, soțul și soția, la prânz, în mijlocul familiei, își vor da mâna și își vor ierta unul altuia greșelile făcute de-a lungul anului.” 9. “Părăsește-ți nevasta dacă nu poți trăi cu ea; dar nu te despărți de ea ca să iei o alta. Înțeleptul nu-și schimbă femeia.” 10. “La moarte, să nu lași fiului tău alte datorii în afară de cele ale recunoștinței.”.  Poligamie. 1. În ultimă instanţă, poligamia nu este expresia unei capacităţi sporite de a iubi, ci emanaţia unui dispreţ excesiv pentru femeie. 2. „Cunoscător direct al tracilor din zona Mării Negre, Heraclid din Pont (sec. IV î.Hr.) scria despre ei: «Fiecare se căsătoreşte cu trei şi patru femei. Sunt unii care au treizeci de soţii» (apud Zoe Petre, „Practica nemuririi: o lectură critică a izvoarelor greceşti referitoare la geţi”, Iaşi, 2005, p. 194). Prima informaţie consistentă este oferită de Herodot (sec. V î.Hr.). În fragmentul care descrie obiceiurile tracilor, citim: «… fiecare ţine în căsătorie mai multe femei… nevestele şi le păzesc cu străşnicie…» (Istorii, V, 5-8). Menandru (sec. IV î.Hr.), cunoscut autor de comedii, citat de Strabon (sec. II), evocă poligamia tracilor: Iată ce spune despre ei Menandru, desigur fără a plăsmui ceva, ci respectând realitatea istorică: «Aşa suntem noi, tracii toţi, şi mai ales geţii – mă mândresc că mă trag din neamul acestora din urmă – nu suntem din cale afară de cumpătaţi… Nici unul dintre noi nu ia o singură femeie, ci zece, unsprezece sau douăsprezece, iar unii chiar mai multe. Când se întâmplă să moară cineva care n-a avut decât patru sau cinci neveste, cei din partea locului spun despre el: bietul de el n-a fost însurat, n-a cunoscut iubirea».” (Geografia, VII, 3, 4). (Petre şi Rodica Barangă) 3. De ce bărbaţii nu pot avea mai multe neveste? Pentru că îi protejează legea. Poli...glotă. „Femeia asta vorbeşte 18 limbi, dar nu ştie cum se spune «nu» în niciuna dintre ele.” (Dorothy Parker).