Cezar STRATON

Don Juan.Perfectul Don Juan trebuie să fie foarte bine născut şi foarte prost crescut, să aibă mulţi bani şi vreme puţină, să călătorească mult şi să-şi schimbe firea cât mai puţin. El va studia, în primul rând, caracterul bărbatului celei pe care vrea s-o cucerească şi să facă tocmai contrariul: în adulter, femeia caută un contrast, o evaziune.

Politică.  Politica este arta de a fi oportunist, fără să pari lichea. (Victor Eftimiu)

Risipă.”Cât de târziu ne învaţă viaţa să preţuim sentimentele la adevărata lor valoare… Cu câtă înverşunare ne risipim toţi frumoasa şi înşelătoarea tinereţe, care nu mai revine niciodată… Cu câtă dărnicie risipim aurul curat în schimbul tuturor tinichelelor sclipitoare…” (Panait Istrati)

Viol.O tânăra vrea să-şi cumpere ceva cu o bancnotă de o sută de lei. Vânzătorul îi spune că – din păcate - e vorba despre o bancnotă falsă! - Aoleu, înseamnă ca am fost violată!

Ajutor.Ajutorul extern trebuie înţeles ca un transfer de bani de la oamenii săraci din ţările bogate, către oamenii bogaţi din ţările sărace. (Douglas Casey)

Guvern.Guvernul este o mare invenţie, prin care toată lumea se chinuie să trăiască pe cheltuiala altora. (Frederic Bastiat)

Sănătate.Dacă tu crezi că sistemul de sănătate este scump acum, stai să vezi cât va costa când o să fie gratuit! (P.J. O’Rourke)

Guvernare. În general, arta de a guverna constă în capacitatea de a lua cât mai mulţi bani de la o parte de cetăţeni, pentru a o da altora. (Voltaire)

Păzea!Nici o viaţă, libertate sau proprietate nu este în siguranţă, atâta timp cât aparatul legislativ – Parlamentul - este în sesiune! (Mark Twain) Ori: Să vorbeşti este ieftin, în afară de atunci când o face Parlamentul. (Necunoscut)

Sisteme(politice). Răul inerent al capitalismului este împărţirea neechitabilă a bogăţiilor. Bunul inerent al socialismului este împărţirea echitabilă a sărăciei. (Winston Churchill) P.S. O vorbă deşteaptă – şi cu atât mai condamnabilă – a unui beţivan de geniu care ne-a vândut ruşilor.

Şomaj.De ce are nevoie ţara asta: de mult mai mulţi politicieni fără loc de muncă. (Edward Langley)

Parametri. E. Liebig, autorul curajosului ghid „Îndrăzneşte… să dai din fund ca să reuşeşti” (tradusă şi la noi, de ”House of Guides”), face o interesantă paralelă între parametrii minimali necesari pentru a avea şanse reale de succes profesional la modul clasic, general, pe de o parte şi – pe de alta – virtuţile obligatorii ale celui ori celei care ambiţionează să parvină prin intermediul aşternutului. Astfel, calităţile absolut necesare oricui vrea să urce – „asexual”, să zic aşa – în ierarhia firmei sunt: gradul de ambiţie, limita bine definită a sacrificiilor puse în slujba companiei, diplomele (calificarea), hotărârea şi moralitatea, competenţele obiective, capacitatea de a stabili şi întreţine relaţii, originile sociale. Pentru cei dornici să încerce „promovarea pe canapea” se cere, în schimb, un „set” de cinci criterii: capacitatea de seducţie, hotărârea şi imoralitatea, competenţele sexuale, limita sacrificiilor făcute şi – evident – sexapilul! E lesne de observat, comparativ, că unele „virtuţi” necesare sunt comune în ambele cazuri: hotărârea şi imoralitatea (mai pe şleau, cât eşti de decis să mergi până la capăt, cu orice preţ?) şi care anume e limita sacrificiilor de tot soiul pe care ţi-o propui, o poţi accepta. În schimb, la strategia ce trece prin aşternut (mă rog… măcar pe sub biroul şefului), majoritare, numeric, dar desigur şi ca importanţă, ca premisă a reuşitei, sunt acele calităţi şi abilităţi personale care ar putea fi grupate în categoria „farmec personal”: capacitatea de a seduce, competenţele sexuale, sexapilul. Aşa crede autorul citat: e libertatea fiecărui cititor – bărbat sau femeie, şef sau „pălmaş” – să decidă în care categorie preferă să se încadreze. Cele două „strategii” nefiind, în fond, deloc opuse, incompatibile; dimpotrivă!

Piper. Ultima invenţie – de „pipărat” viaţa intimă – a (ne)obosiţilor sexologi americani: înregistrezi (preferabil fără ştirea ei) ţipetele de plăcere ale partenerei. Şi le redai, ca o surpriză, atunci când ea nu are chef, o doare capul etc. Consilierul respectiv a uitat să-i avertizeze pe bărbaţii „sunetişti”: aveţi grijă ca înregistrarea să nu ajungă la soţul iubitei! Că nevestele... nu prea mai ţipă (de plăcere... nu în general...) după niscai ani.

Precizare. Comunicat oficial din partea Bisericii: Vă informăm, doamnelor,  că a sta în pat cu o persoană de sex opus şi a repeta periodic „Oh, Doamne! Oh, Doamne!” nu se consideră a fi o rugăciune.