Cezar STRATON

Vanitate. Vanitatea omenească se naşte dintr-o falsă credinţă: cea în eternitatea amintirii, a numelui şi renumelui, a gloriei personale. Nemurire (în miniatură). Omul ţine să fie ”văzut”, scria Vasile Pârvan. E un instinct derivat din dorinţa noastră de nemurire. Într-adevăr, a fi observat, remarcat de semeni, e o nemurire...în miniatură. Moarte. Dispariţia bătrânilor noştri dragi ne îmbătrâneşte şi pe noi, oricât am fi de tineri.  Ciuperci. ”Ciupercile parazitare pot mâzgăli trecător copacii mai bicisnici, pădurea biruie şi rămâne. Nu diploma, nici cinul nu hotărăsc în viaţa culturii, ci numai rodnicia, vigoarea de calitate superioară.” (Paul Zarifopol) Fiu. Înainte de orice - şi oricum s-ar percepe acesta pe sine însuşi – bărbatul rămâne... fiul femeii. Senzaţional. Un critic literar interbelic scria că senzaţionalul este treapta populară, vulgară, a ”originalităţii” şi succesului literar-artistic.  Pentru vremurile mai noi – puternic marcate de apariţia televiziunii şi internetului – eu aş adăuga între ingrediente, violenţa şi erotismul siropos. Și acestea au trepte, grade diferite de percepţie: înainte, coafezele citeau Sandra Brown. Acum, auto-numite ”hair-styliste” , ele se delectează cu...Paolo Coelho. Salvare..  pentru o căsnicie durabilă: când nevastă-ta tună şi fulgeră, tu...fă-te că plouă!Realitate.  De cele mai multe ori, nu iubim o femeie pentru calităţile, farmecele ei...ci o înzestrăm cu calităţi... farmece... din pricină că o iubim... Și, zău...nu văd nimic rău, greşit...în această iluzie... Orgasm (supra-mimat). Faptele diverse din ziare, produsele media plângăcios-erotice (precum telenovelele)... ne pot scuti, pe noi, bărbaţii, de a mai încerca să ne dovedim bărbăţia în faţa bunelor, tolerantelor noastre neveste... Sinucidere. Rezolvare, scăpare, evadare pentru unul singur...necaz pentru cei din jurul lui. Comunism. Idealul suprem al comunismului: niciun om să nu-i spună altuia: îţi mulţumesc. Ar fi superb...dacă n-ar fi foarte trist. Măgar. ”Măgarul e încredinţat că el conduce turma şi că păstorul e argatul lui.” (Nicolae Iorga). Libertate. Libertatea e acea stare rară, în care nu (mai) ai nevoie să minţi pentru a trăi în societate, între semeni. Ideal. Bani pentru a trăi, nu a trăi pentru bani. Generozitate. E cea mai frumoasă virtute, calitate umană. Dar numai atunci când nu e cel mai bun calcul... ). Dar. ” ce dar să-ţi fac acum că-i primăvară?/Din nori îţi cos o rochie uşoară./Din ghiocei îţi fac o cingătoare./La gât îţi pun şirag de lăcrămioare.//Te-ncalţ cu pantofiori de toporaşi./Să fii cea mai frumoasă din oraş./Vrei şi brăţări? Ba încă şi cercei?/Îţi fac un set complet din brebenei.//Și gata! Nu mai am, ştii bine,/C-am cheltuit vreo trei poieni cu tine!/Mai vrei şi pace, bucurii şi sănătate?/Din astea n-am. La Dumnezeu sunt toate!/Și-atunci cu dragoste-oi îngenunchea,/Rugându-mă la El să ţi le dea!” (Magda Isanos). Job. – Ce job ai? – Păi, sunt ”street seasonal food and archeology”. – Măi, să fie! Și ce înseamnă asta, mai pe româneşte? – Vând, vara, popcorn pe platoul Cetăţii de Scaun din Suceava. SMS. El: - Bună, iubito, ce mai faci? Ea: - Biiinnneeee! Tuuuuu.....? El: - Bine, te rog să-mi mai scrii după ce vei termina de folosit vibratorul...Opţiuni. – După tine, iubitule,  ce e mai bine:  să iubeşti, sau să fii iubit? – Sincer? După mine, iubito... e mai bine să mănânc, totuşi, ceva azi...Angajare. – Domnişoară, faptul că ne-aţi scris că adoraţi sexul în grup nu înseamnă musai că aveţi aptitudini pentru lucrul în echipă.. Saltea. La mare: - Tati, îmi cumperi şi mie o saltea de baie în formă de salvamar? – Dar nu există aşa ceva, copil drag! – Ba cum să nu, mămica tocmai umflă una, colea, după tufiş! Priorităţi. Iubirea mai poate aştepta. Berea nu, că se încălzeşte! Bite. O nouă, posibilă definiţie – sado-maso-IT? – a îndrăgostirii la prima vedere: Love at the first bit(e). Deşi... pentru francofoni, ei bine, „bite” e cu totul altceva…Învăţaţi, măi copii, limbi străine!  Ghinion. Cum îţi aşterni, cum vine altul şi se culcă în locul tău.  Femei. Toate femeile sunt bune: bune de nimic sau bune la ceva.  Moarte.  Căsătoria este moartea pasiunii – dintr-odată te trezeşti în pat cu o rudă. Contradicţie. Există două feluri de oameni dotaţi cu ”spirit de contradicţie”. Primul este cel comun, banal, care se opune, reflex, automat, oricărei norme, reguli, idei comun acceptate. (Românii îl numesc, plastic, Gică Contra). Al doilea, propune o a treia cale, nouă, de ieşire din acea contradicţie, contrazicere conjuncturală: asta ar putea fi, cred, definiţia omului de geniu. Preludiu. – Iubi, ştii...mie-mi place foarte mult preludiul! Excelent! Începe tu, că apar şi eu în juma de oră! Iubire. Soţia bandajează capul soţului – spart de o oală aruncată de ea – şi îi spune: - Vezi!? Cine te-ar îngriji, dacă n-aş fi eu...? Genuri. Femeia e ca grenada: nu-i periculoasă, dacă-i cu inel. Bărbatul e ca tancul: unde priveşte tunul, într-acolo merge şi el! Divorţ. ”Un bărbat a divorţat a doua zi după nuntă: era prima oară când îşi vedea aleasa inimii...nemachiată!” (Daily Mail).