Cezar STRATON

Uimire(infantilă). – Mămico, găinile beau benzină!? – Nu! – Și atunci, de ce se scumpesc ouăle de fiecare dată când se scumpeşte benzina? Prevenire. Femeile sunt  - s-a mai spus, cu mult talent poetic - ca florile. Când ai două...eşti ca şi mort! Sfat. Soţul pleacă într-o delegaţie, la un team-building (cum i se zice acum), într-o staţiune de munte. Soţia îl povăţuieşte, grijulie: - Să nu te pună Necuratul să dai bani pe acele lucruri pe care le ai, gratis, acasă! Dialog (înăcrit). El: - Ai mai slăbit? Ea: - Ți-a mai crescut?  Educaţie. ”Copilul trebuie învăţat să iubească trilurile păsărilor, poienile inundate de soare, culorile răsăritului şi ale apusului. Trebuie să-l facem atent la frumuseţea care îl înconjoară. Este bine să mergem cât mai des în pădure, unde putem cânta şi alerga în voie (căci copiii rămân copii), fără să facem prea mare gălăgie, pe care nu ar putea-o suporta nici chiar elefanţii. Nicăieri în altă parte, Dumnezeu nu este atât de mult prezent, ca în poienile pădurilor din munţi. Uneori când ne aflăm în vreo pădurice, nu vi se pare că anume aici, ca într-o biserică, ar trebui să facem o slujbă de priveghere sau o Liturghie? Timp de câteva decenii – în vremea comunismului -  s-a încurajat lupta împotriva naturii, împotriva credinţelor vechi, împotriva ”rămăşiţelor trecutului”. Doar  reconcilierea  copiilor cu natura va salva omenirea de multe manifestări patologice. Această educaţie începe chiar din pruncie. Încă din leagăn, copilul trebuie învăţat să vadă frumuseţea florilor, a copacilor, a fluturilor care zboară în jur. Sentimentul perceperii frumuseţii naturii este sădit în om chiar din primele lui clipe de viaţă. Acest sentiment nu trebuie nimicit, ci dezvoltat prin toate mijloacele de care dispun părinţii şi educatorii.” (Gleb Kaleda, ”Biserica din casă”, Editura Sophia, Bucureşti, 2006). Modernizare. Înainte, taţii îşi doreau ca primul lor copil să fie un băiat. Acum, îşi doresc ca primul lor copil…să fie al lor! Simulantă. O tipă simula atât de bine orgasmul…încât nici n-a băgat de seamă când tipul s-a îmbrăcat…şi a plecat acasă!Câştigător. ”Un câştigător nu e altceva decât un visător care nu-şi uită niciodată visul” (Nelson Mandela). Alcool. Alcoolul nu e niciodată răspunsul, credeţi-mă!  Azi. Emil Brumaru: ”În jur, astăzi e o altă lume, mai rapidă, mai pragmatică, mai dispusă spre bârfă, parvenire şi aranjamente, dizolvată (şi divizată grotesc, adaug eu...n.a.) în incertitudini politice...în bălăcăreli generale pe facebook (...) virtuale prietenii ce ucid farmecul taifasului nepătimaş, tihnit, la gura sobei, ori al celui pătimaş, la gura iubitei... Să te uiţi, trântit pe un covor, în jarul ce spuzeşte acolo, încet-încet şi să sporovăieşti intim, cu obrajii aprinşi de apropierea unei femei dragi, a unui trup misterios şi darnic în semiîntunericul odăii, sclipind din când în când, iluminat ca într-un basm de scânteierile fulgurante ale sobei... Să scormoneşti cu vătraiul, să pui un nou braţ de lemne umede sau uscate, trosnitoare, îmbietoare la răsfăţuri şi la jurăminte graţioase...la promisiuni duse pe loc (delicat de delicios!) la capăt, instaurându-ne într-o veşnicie a clipelor de neuitat. Reamintite, apoi, în tandre scrisori, lipite cu albuş de ou...promisiuni ce ne hrănesc viaţa ca un tain sfânt, vindecător al tristeţii cotidiene şi al inevitabilei expieri finale..”. Reţiproca. ”Dumnezeu l-a creat pe om. Apoi, pentru a-i mulţumi, omul l-a creat pe Dumnezeu.” (Philippe Geluk). Flagrant (dublu?). Un individ, cagulat şi agitând un ditamai cuţit, intră în dormitorul unei case unde un cuplu tocmai făcea amor pătimaş. O leagă bine pe femeie, apoi îi urlă bărbatului: - Vreau să-mi dai toţi banii şi bijuteriile voastre! Bărbatul: - Omule,  pe cuvânt... îţi dau tot ce am de valoare aici! Numai că, te rog, mult...descătuşeaz-o pe ea!. Hoţul (uşor derutat): - Înseamnă că-ţi iubeşti mult soţia! Bărbatul: - Mă rog... să zicem... Dar... asta e vecina mea... iar nevastă-mea trebuie să vină acasă... dintr-o clipă în alta... Tristeţe (valahă). Nemţii au bere. Și noi avem bere. Nemţii au maşini germane. Și noi avem maşini germane. Nemţii au autostrăzi. Și noi avem bere! Muză. ”Toţi poeţii au o femeie care a creat, fără ştirea lor, jumătate dintre operele lor.” (Victor Hugo).  Dilemă. Mă întreabă un ziarist american, rătăcit, ajuns din greşeală, prin România: - Și cum e, frate, la voi, după căderea comunismului!? Eu i-am răspuns onest, cred eu: - Nu ştiu John... (după, iată, 30 de ani de la momentul 1989)... dar sper să trăiesc până atunci... când...chiar... va cădea, poate (?) şi o să te pot lămuri. Eventual...Virginitate. Două prietene. – Spune-mi, dragă, tu eşti virgină? – Încă nu. Plăcere. El: - Iubito, ca să ne îmbunătăţim viaţa sexuală... spune-mi, sincer  cum..., cam ce-ţi place  ţie, cel mai mult!? Ea: - Sincer? Tipul de la parter...Sănătate! – Ce faci, omule, că nu ne-am văzut de mult!? – M-am însurat. – Eh, lasă...important este că eşti sănătos...! Meseriaşă. În pat. El: - Am auzit că tu faci, femeie,  minuni în pat... N-ai putea să-mi transformi, acum,  apa asta plată din sticlă...în bere!? Trecut. Profesoara: Când eu spun, de pildă: ”Eu sunt frumoasă”, la ce timp este verbul? Elevul: - La timpul trecut, doamnă... Înviere. Atunci când Christos a înviat....el s-a arătat prima dată unor femei...pentru ca vestea aceasta minunată să se răspândească mai repede în lume...prin femei... Regulă. Ce trist: toate iubirile încep cu şampanie...şi se termină cu ceai de muşeţel ori de sunătoare...