Cezar STRATON

Femeile sunt intuitive. Bărbaţii sunt raţionali.⃰  Femeile au nevoie  să primească mereu asigurări. Bărbaţii au nevoie să fie mereu încurajaţi. ⃰⃰  Femeilor le place să fie ajutate. Bărbaţii detestă să fie ajutaţi.⃰⃰⃰⃰  Femeile caută să fie iubite. Bărbaţii caută să fie utili. ⃰ ⃰⃰  Femeile se exprimă prin cuvinte. Bărbaţii se exprimă în linişte (adesea prin... muţenie). ⃰⃰  Femeile sunt romantice. Bărbaţii sunt pragmatici (asta nu-i o axiomă... se poate şi invers!) ⃰⃰  Femeile fac schimb de opinii asupra diferitelor lucruri (materiale). Bărbaţii se compară între ei. ⃰⃰

Femeile au nevoie de dovezi de iubire. Bărbaţii au nevoie de iubire (ştiu ei ce ştiu...). ⃰⃰ Femeile iau tăcerea bărbatului drept o pedeapsă. Bărbaţii iau tăcerea femeii drept o facere de bine. ⃰⃰  Femeile caută afecţiune. Bărbaţii caută plăcere (nu că nu le-ar plăcea plăcerea însoţită de afecţiune...) ⃰⃰  Femeile au nevoie de atenţie. Bărbaţii au nevoie să fie apreciaţi. ⃰⃰

Femeile au spirit de cooperare. Bărbaţii au spirit de competiţie. ⃰⃰  Femeile visează la cuplu, la un cuib. Bărbaţii visează la sex. ⃰⃰  Femeile au o sexualitate senzuală, calină, pisicoasă. Bărbaţii ai o sexualitate animală. (Noroc de asta... altfel nu s-ar mai naşte copii!). ⃰⃰  Femeile preferă partenerul în locul găştii de prietene. Bărbaţii preferă gaşca de prieteni în locul iubitei (când mai scapă şi ei, bieţii...). ⃰⃰

Femeile sunt pudice psihic. Bărbaţii sunt pudici emoţional. (Asta e chiar adevărată, parol!). ⃰⃰  Femeile spun nu când vor să spună da. Bărbaţii spun nu când vor să spună nu. (Şi... la ce le foloseşte?). ⃰⃰  Femeile îşi părăsesc partenerul pentru unul care le promite o viaţă mai bună. Bărbaţii îşi părăsesc partenerele pentru altă femeie, mai bună. (Oare care e mai cinstit, la faza asta!?). ⃰⃰  Femeile care înşală îşi părăsesc partenerul. Bărbaţii care înşală rămân cu soţia. (Şi cine-i, de fapt... mai milos, mai… mămos!?) ⃰⃰ 

Femeile pronunţă 7.000 de cuvinte pe zi. Bărbaţii pronunţă 3.000 de cuvinte pe zi. (Unii bărbaţi. E clar că statistica asta e întocmită de o femeie!). ⃰⃰  Femeile consideră că shoppingul este euforic şi plăcut. Bărbaţii consideră că shopping-ul este o corvoadă. (No comment...) ⃰⃰  Femeile gândesc (uneori) în timp ce vorbesc. Bărbaţii gândesc înainte de a vorbi. (Oare? Dilema e valabilă pentru ambele afirmaţii).  ⃰⃰  Femeile sunt fidele prin natura lor. Bărbaţii sunt infideli prin natura lor. (Mă rog... n-aş pune pariu.) ⃰⃰

Femeile se orientează în timp. Bărbaţii se orientează în spaţiu. (De acord). ⃰⃰  Femeile preferă să fie singure decât într-o companie proastă. Bărbaţii preferă o companie proastă decât să fie singuri. (Asta e poate din cauză că ei s-au săturat de o companie proastă!?) ⃰⃰  

Cedare(ca opţiune, ca raport de putere sexuală). Sexul exacerbează ruşinea şi catalizează, grăbeşte nevoia de autoevaluare. O nouă potenţială relaţie intimă te poate conduce fie la dorinţa de a controla ori anula puterea celuilalt – exprimată prin sadism, vector cu dublu sens posibil –, fie la încercarea de a-ţi masca, din start, umilinţa, „predându-te” dintru început: ca un obiect, ca o hrană, ca o „carne” pentru celălalt. Ceea ce e sinonim cu un masochism aprioric asumat.

Celibat.„Nu m-am măritat niciodată – declara unei publicaţii pentru femei o oarecare Sandra T. – din sincer respect pentru bărbaţi. Când văd, întâlnesc, cunosc atâtea femei măritate, mă gândesc că pentru prea mulţi bărbaţi căsnicia se transformă, mai devreme ori mai târziu, într-un calvar. Deoarece eu nu vreau să-i fac să sufere, îi pun uneori – dar numai atunci când vreau eu, când am chef – să se întrebuinţeze, să se cheltuie. În toate accepţiunile posibile ale acestor verbe...”

Celibatar.1. Bărbat dependent fie de sex, fie de internet, fie... divorţat. 2. Un individ care a ratat ocazia de a fi nefericit şi şansa de a face nefericită o femeie.

Chemare.„Marile imagini ale refugiului: casa, cetatea, pântecele, peştera, toată această izomorfie ar proveni dintr-o aceeaşi tendinţă inconştientă: reîntoarcerea la mamă”. (G. Bachelard)

Ciocu’(mic). Nemulţumit de calitatea prestaţiei unei prostituate, un spaniol a refuzat să o plătească, a anunţat poliţia şi autoritatea pentru protecţia consumatorului şi a declarat că e decis să solicite „daune morale” (iată o ”culme” a onoarei: să ceri daune morale de la o ”profesionistă” pe care tu însuţi ai arvunit-o!). Funcţionarii respectivi i-au explicat, răbdători, bărbatului (sic!) nesatisfăcut că ancheta cerută îl obligă să-şi decline identitatea, să indice adresa de domiciliu (unde va primi corespondenţa aferentă). În plus, este cert că presa nu va rata spumosul subiect... Reclamantul a achitat fără comentarii datoria. Ba chiar era cât pe ce să fie el însuşi reţinut, deoarece a încercat să-i mituiască pe oamenii legii, ca să închidă, discret, dosarul.

Coarne.1. Îl vezi pe ăsta? E atât de încornorat, încât pentru a face amor cu nevasta el trebuie, bietul, să se deghizeze în... vecin. 2. Calitatea de „încornorat” are rădăcini istorice: împăratul bizantin Andronic (şi numele îl recomandă, căci „andros” înseamnă „bărbat”), care era un notoriu „coureur de jupons”, un afemeiat, prefera să-şi aleagă amantele dintre soţiile demnitarilor săi. Pentru a-i „cumpăra” pe soţii înşelaţi (sau poate doar pentru a-i îndepărta de iatacul conjugal), oferea acestora întinse domenii de vânătoare. Mândri, aceştia uzau de dreptul îngăduit de suveran de a-şi agăţa pe poarta caselor trofeele de cerb obţinute. Gura lumii, slobodă încă de la Geneză, îi identifica astfel pe nobilii ale căror consoarte se aflau în graţiile lui Andronic. Iată un argument solid pentru cei ce se declară ecologişti şi luptă pentru salvarea faunei sălbatice... 3. Aţi constatat – dacă nu, priviţi mai atent în jur – că unii bărbaţi „încornoraţi” îşi admiră şi apără nevasta cu atât mai mult cu cât ea îi înşală?... Pe lângă „încornoraţi” ruşinaţi, trişti ori nevrotici, există, aşadar, încornoraţi... încântaţi.