Cezar STRATON

Degeaba. 1. Câteodată înţeleg gândirea femeilor care au dulapurile pline de haine şi tot se plâng că n-au cu ce să se îmbrace. Că şi eu am agenda telefonului plină de gagici şi tot n-am cu cine face sex, discret. 2. „În ciuda unei vieţi întregi de luptă pro eliberare sexuală, nu am contractat niciodată o boală venerică, ceea ce mă face să mă simt inutil, ca un explorator la Polul Nord care nu a avut nicio degerătură.” (Germaine Greer) 3. „Am cunoscut un bărbat care s-a lăsat de fumat, de băut, a renunţat la a mai face dragoste. Astfel încât el era perfect sănătos atunci când s-a sinucis...” (Johnny Carson) 4. „Plăcerea e scurtă, poziţia e ridicolă, iar cheltuiala este inutilă, deci condamnabilă” (Lord Chersterfield, despre frecventarea prostituatelor) 5. Degeaba o femeie se îmbracă scump dacă se vinde ieftin. De gustibus. „S-a observat ştiinţific: canibalii din coloniile noastre preferă carnea bărbatului celei a femeii.” (Împăratul Leopold al II-lea al Belgiei). Delict. „Ce este un delict sexual? Să n-o faci deloc...” ( Replică feminină, din filmul „Wild Things”, 1998). Corect!  Delir. Când un bărbat delirează, se spune despre el că e poet. Când o femeie delirează, se spune despre ea că e... nebună. Demascare. „O femeie îmi împărtăşeşte că-şi bănuieşte groaznic soţul, după decenii de convieţuire: atunci când el face dragoste, a început să stingă, înainte, lumina.” (E. Barbu, „Jurnal”). Demenţă. Cum poţi duce treptat, discret şi nepedepsit o femeie la demenţă? Îi dai o mulţime de bani, apoi închizi pe termen nelimitat toate magazinele de haine, cosmetice şi bijuterii. Staţi cuminţi, confrați bărbați, renunţaţi la a visa cu ochii deschişi: cele două condiţii sunt aproape imposibil de îndeplinit, mai ales simultan. Demnitate. Bogdan Ulmu citează replica unui amic, un actoraș...un  ”macho” de teatru de provincie:: „Am cunoscut și am fost iubit 28 de femei, însă doar două au avut demnitate şi... s-au sinucis!”. Sunt de acord cu regretatul meu prieten B.U.: o replică adorabilă, demnă de Teodor Mazilu sau chiar de Milan Kundera...ori -adaug eu -  de C. Bukowski! Democraţie. „Cel mai bun argument împotriva democrației este o conversație de cinci minute cu alegătorul mediu.” (Winston Churchill). Trend. Imediat după noaptea nunţii, Bulişor îşi anunţă tatăl că e decis să divorţeze. Motivul? Mireasa fusese...virgină! După câteva clipe de adâncă gândire, Bulă senior îi dă dreptate: ce nu le-a trebuit – până la ai ei 30 de anișori! – altora, apăi... nu ne trebuie nici nouă, fiule! Demografie. Care categorie socială se înmulţeşte exploziv în România fără a face sex, dimpotrivă...?! Pensionarii. Desăvârşire. Femeile sunt desăvârşite doar atunci... când sărută. Fiindcă  (măcar) atunci... trebuie să tacă. Paradox (feminin). ”Este în firea femeilor să disprețuiască și să-l umilească pe cel care le dorește...și să-l dorească pe cel care le detestă...ori, măcar, le ignoră.” (Cervantes). Femei. ”Cunosc prea bine firea femeilor: când vrei tu, nu vor ele. Iar când nu vrei tu, tocmai atunci ele doresc!” (Terentius, un gânditor antic). P.S. Va să zică, afirmația – axioma – e confirmată de clasici. Să ne resemnăm, deci...dragi bărbați contemporani...Autoritate. Omul din Neanderthal o întreabă pe femeia  lui,  tot de Neandrtal:-Te culci cu mine ?-..Nu..iartă-mă....n-am chef ! -De ce ? -Nu am chef! Ia omul paru’ și îi  dă una zdravană... peste cap. - Acuma, na...  te culci cu mine ? -De ce nu !?! ..Mă culc... că nici nu mă mai doare capul....Să trăiți!. . Căsătorie. „Prin căsătorie, femeia devine liberă, iar bărbatul îşi pierde libertatea.” (Kant). Coarne.  Coarne. „Căsătoria este fie un corn al abundenţei, fie o abundenţă de… coarne.” (San Antonio).  Iepurași. Din «conin» (iepure în franceza veche, dar desemnând şi sexul femeii) a rămas azi doar depreciativul «con», ce înseamnă «idiot, cretin». În vocabularul intim, iepurele a fost înlocuit cu pisica (chatte). Astfel, sexul franţuzoaicelor a devenit… carnivor.” (R. Topor). Dilemă.  „Ce-i mai bine? Să ai remuşcări sau regrete?” (Jean-Paul Toulet). „ Adulter. 1. În general, femeile de astăzi îşi înşeală soţii cu alţi bărbaţi însuraţi. Astfel, adulterul poartă intim în sine ceva conjugal: într-un fel aproape „legal” în sensul valoric şi de aceea perfect onorabil, adulterul contemporan e un act, o decizie, o convenţie şi - în final - o împlinire intimă în doi ce ar trebui să merite consideraţie şi sprijin tacit, nicidecum dispreţ şi mai ales (neputincioasă) invidie…” (Anonim). 2. „Prima poruncă a femeii adultere: să îţi iubeşti aproapele ca şi pe… precedentul.” (Philippe Bouvard). 3.  „Pentru a gusta deplin plăcerea adulterului, ar trebui să fii o persoană foarte pioasă…” (Anatole France). Eschive.  „Să nu arunci niciodată cu piatra într-o femeie adulteră! În spatele ei se află întotdeauna un bărbat. Poate eşti chiar tu, ori eu… Iar ele ştiu atât de bine să se eschiveze în clipele decisive.” (Georges Brassens). Test (al neputinței). În cartea sa „Tribunalul neputinţei”, Pierre Darmon ne înfăţişează procedura - ce ne apare azi ca pitorească - dovedirii, prin anchetă şi test, a impotenţei masculine în Franţa Vechiului Regim. Acuzaţiile aduse soţului sunt verificate prin „proba de ejaculare” care presupune „îndeplinea integrală a îndatoririlor conjugale în prezenţa martorilor”. Exista şi instituţia „împreunării” (le congrès), ce stabilea putinţa/neputinţa soţilor în prezenţa medicilor şi moaşelor şi decidea anularea căsătoriei. Cam ciudat, stresaţi fârtaţi de brăcinari de azi, aşa-i? În spaţiul românesc analizat, Biserica nu a pus în scenă asemenea „instanţe”, totuşi acuzaţiile aduse trebuiau cumva judecate şi dovedite. Ca urmare („Îndreptarea legii”, glava 217) soţul primeşte un răgaz de trei ani pentru a-şi îndeplini obligaţiile conjugale şi a-şi dovedi virilitatea. Abia după acest „răgaz” soţia poate redacta jalbă. Interesant: în Anglia acelor vremi, intervalul în care impotenţa prelungită atrage anularea căsătoriei era acelaşi: trei ani… „Sincronism” ori pură întâmplare? (C.S.).