Cezar STRATON

Divorţuri.Statistică îngrijorătoare! Potrivit datelor oficiale ale Ministerului Justiţiei, în 2018 s-a înregistrat o cifră record de divorţuri în Ucraina. Numărul divorţurilor pronunţate anul trecut a fost de 53.861. Pentru comparaţie, în 2017 au fost parafate 33.169 de divorţuri, în 2016 – 35.463, în 2015 – 34.230 şi în 2014 – 38.377. Totodată, sursa citată scrie că în 2018, în Ucraina au fost înregistrate 229.000 de căsătorii, cu 20.000 mai puţine decât în 2017.

Explicaţie.Cum naiba să se înmulţească banii, din moment ce sunt numai bărbaţi pe bancnote?

Demascare. „O femeie îmi împărtăşeşte că-şi bănuieşte groaznic soţul, după decenii de convieţuire: atunci când el face dragoste, a început să stingă, înainte, lumina.” (E. Barbu, „Jurnal”).

Demenţă.Cum poţi duce treptat, discret şi nepedepsit o femeie la demenţă? Îi dai o mulţime de bani, apoi închizi pe termen nelimitat toate magazinele de haine, cosmetice şi bijuterii. Staţi cuminţi, confraţi bărbaţi, renunţaţi la a visa cu ochii deschişi: cele două condiţii sunt aproape imposibil de îndeplinit, mai ales simultan.

Demnitate.Bogdan Ulmu citează replica unui amic, un actoraş... un ”macho” de teatru de provincie: „Am cunoscut şi am fost iubit 28 de femei, însă doar două au avut demnitate şi... s-au sinucis!”. Sunt de acord cu regretatul meu prieten B.U.: iată o replică adorabilă, demnă de Teodor Mazilu sau chiar de Milan Kundera... ori de C. Bukowski!

Replici.Soţia: - Astăzi am fost la doctor şi mi-a spus că am sânii ca o fetişcană de 20 de ani. Soţul: - Despre fundul şi burta de 45 de ani n-a spus nimic? - Nu, despre tine n-am discutat.

Deosebire.„Diferenţa principală dintre o femeie şi un vulcan este că vulcanul nu îşi mimează erupţiile.” (Tim Dedopoulos)

Banchet.Ce ne spune, în esenţă, celebrul „Banchet”, text emblematic, scris de Platon, către anul 385 î.Hr.? Că filosofia (literal: iubirea de înţelepciune) este în esenţă o „înţelepciune a iubirii”. Vechii elini utilizau pentru a desemna dragostea termenii philia - care exprima iubirea de ceva, şi agapé - care desemna iubirea firească a aproapelui. Să nu uităm însă termenul eros, cel mai cunoscut, pentru că denumeşte iubirea-pasiune, procesul de fuziune totală ce se petrece între doi îndrăgostiţi, de obicei bărbat şi femeie. Dar nu exclusiv, pentru că - Sapho, Socrate şi Alcibiade sunt doar câteva exemple celebre - vechii greci recunoşteau şi acceptau şi dragostea între parteneri de acelaşi sex. Mitul androginului, fiinţa întreagă, deplină, trăsnită şi astfel divizat de un Zeus furios şi obligat, astfel, pentru eternitate, să încerce a-şi redobândi unitatea pierdută, este unul fundamental. De atunci, femeie şi bărbat se caută, se înlănţuie, încearcă să se contopească în căutarea, mereu ratată, mereu repetată, de refacere a întregului, a armoniei primordiale. (”Ecologia iubirii”).

Femei (forte!). ”Pentru a-şi asigura în exclusivitate favorurile Aspaziei - deocamdată acordate doar (?) lui Socrate - cel mai strălucit politician şi edil al Atenei, Pericle, divorţează, pentru a se putea izola, public şi politic, în braţele  celei pe care o venera. Se spune că războiul peloponeziac, ce a pus capăt hegemoniei ateniene - istoric acceptat ca fiind declanşat ca o reacţie a Spartei şi altor oraşe-state împotriva <dictaturii> metropolei - a avut o <amorsă> de  sorginte pur sexuală: atacul Atenei lui Pericle împotriva Megarei, oraş care ar fi răpit două hetaire din anturajul iubitei sale, Aspazia. Lais din Corint este un alt exemplu de <femeie forte>: după ce acceptă să pozeze sculptorului Miron - vorbindu-i şi dezbrăcându-se lasciv -, acesta nu mai poate lucra şi sfârşeşte prin a-i oferi întreaga sa avere pentru o singură noapte în doi. <Modelul> îl refuză însă, categoric! Nici măcar marele orator Demostene nu e mai norocos: aceeaşi Lais îi cere pentru o <partidă> exorbitanta sumă de zece mii drahme (echivalentul a 5.000 perechi de încălţăminte)! <Moralitate> care n-o împiedică însă pe Lais să se ofere gratuit bărbaţilor frumoşi, între care filozofului sărac lipit pământului Diogene. Cherchez la femme! Lais n-o face însă numai pe gratis. Ea devine astfel atât de bogată, încât finanţează construcţia de temple şi clădiri oficiale din Atena.” (”Ecologia iubirii”)

Obscuritate.„Obscuritatea sexului feminin este cea a lucrurilor larg deschise: un apel la existenţă, ca al tuturor găurilor; în sine, femeia cheamă o carne străină care trebuie s-o transforme în plenitudinea de a exista prin penetrare şi disoluţie” (Jean-Paul Sartre)

Categorii.„Există două categorii de femei: care îşi înşală bărbatul şi care spun că nu-i adevărat” (M. Achard)

Râs.„Îmi place o femeie care râde. Am atunci impresia că vaginul ei urcă până la gură şi scapără ca acele focuri de artificii”. (M. de Montherlat)

Cămilă.„Femeia: o cămilă pe care ne-a dăruit-o Dumnezeu ca să putem traversa deşertul” (Coranul)

Morală.„Morala stă dificil într-un pantalon.” (F. Picabia)

Epitaf.„Făcând amor eu am murit / În strânsa-mbrăţişare-a unei doamne / Şi sufletul mi-am dat chiar fericit / Să mor în locul unde-am fost iubit.”

Plăceri.„Plăcerile seamănă cu ciupercile. Ca să le deguşti, trebuie să-ţi asumi riscuri” (Hervé Bazin)

Temperament.„Femeile cu temperament sunt atât de rare, încât când apare una, ne grăbim s-o numim isterică.” (Barbey d’Aurrevilly)