Cezar STRATON

Curiozitate. 1. Nevasta mea susţine în mod greşit că sunt prea curios. Cel puţin aşa scrie în jurnalul ei secret... 2. „Întocmai cum cititorii înrăiţi sunt foarte curioşi să citească noile cărţi, fie ele şi proaste, aşa şi un bărbat care a iubit multe femei frumoase ajunge, într-un final, să fie curios în privinţa femeilor urâte, pe care le consideră ceva nou... provocator...” (Casanova) 3. „Curiozitatea îi împinge pe unii să descopere America şi pe alţii să asculte la uşă.” (Eca de Queiros) 4. În mod clasic, se credea că femeile sunt mai atrase de feţele bărbaţilor, iar aceştia din urmă de părţile intime ale femeilor. Un recent studiu referitor la tendinţele de concentrare a privirii pe care le manifestă bărbaţii şi femeile la vederea unor fotografii explicit sexuale infirmă renumita prejudecată. Bărbaţii preferă să privească chipurile femeilor, iar acestea, zonele intime ale bărbaţilor. O surpriză şi mai mare a fost faptul că femeile se uită mai mult timp decât bărbaţii la fotografiile în care bărbaţii întreţin raporturi sexuale cu femei. 5. Curiozitatea excită dorinţa, o stimulează mai bine decât amintirea plăcerilor trăite. 6. Aş dori să-l cunosc pe omul care a inventat sexul şi să văd la ce mai lucrează în prezent. (Anonim) 7. ~ (tardivă). Un inginer curios îl întreabă pe directorul închisorii unde urma să fie executat pe scaunul electric: Cum funcţionează? Directorul: Ai niţică răbdare, te vom pune îndată… la curent.

Curvar. Oriunde vede muiere / Parcă îl lipeşti cu miere.

Curvă. 1. Cuvânt inventat de femei pentru acele femei mai frumoase – şi mai satisfăcute - ca ele. 2. Pentru ca o tânără să devină alcoolică şi curvă, e foarte simplu: e suficient să nu salute babele din faţa blocului. 3. Mic „florilegiu” (sic!) de gândire populară românească despre femeia curvă. Curva cu lacrimi îşi ascute dinţii cu care iar va mânca bărbatul... Curva îşi pierde cinstea, dar norocul ba... Curva se cunoaşte după ochi... Cu curva în vatră, casa ta ajunge să fie cu uşa prin pod şi cu fereastra sub pat. Curva e cu trupul în biserică şi cu gândul la dracu’. Curva, dacă vrea să n-o crezi şi să n-o bănui, îţi spune adevărul. Hoţul şi curva au fost de când lumea. 4. Dacă termenul „nevastă”, provenit din slavă, s-a opus vremelnic ca înţeles (ori a adus o informaţie suplimentară în înţeles) cu termenul „soţie” (reamintesc, al doilea, venind din latină, se referea la o femeie de neam romanic, iar celălalt, la una de neam slav), ce s-ar putea spune despre... „curvă”? Preluat, de asemenea, dintre vorbele slavilor („kurŭva”). Dicţionarele în uz ne arată că termenul (considerat a fi trivial) este folosit pentru a numi desfrânata (altfel spus, pe cea care a renunţat la frâiele unor convenţii sociale), prostituata (practicantă a, zice-se, celei mai vechi meserii), dar şi, fără să mai indice genul, sexul, ipocritul. E de precizat că uzul a propus, în timp, şi felurite derivate, inclusiv de gen masculin, precum curvar (corespondent masculin al curvei) sau curvoi (unul recunoscut ca fiind mai mare decât alţii, pe o scară de măsură a... curvăsăriei). Mai precizăm că e greşit să presupui (dacă te duce gândul) că termenul ar fi înrudit cu cel care, în popor, numeşte adesea dosul (partea sa inferioară), şezutul. Pe acesta l-am păstrat de la latini („culus”), ca şi numele altor părţi anatomice. („Sensuri inter-zise”, ClementMedia.ro)

Dans. Ea dănţuieşte, ea-i goală, ea-i fragedă: un trup / Ce frânge-se din şolduri lasciv; însă figura / E-a uneia al cărei surâs, în floare – gura / I-o schimbă, pe când ochii-i îmbie, nu corup, // Cu genele în tremur şi galeşi. Dulcea galbă / A sânilor alene cu degetele-i lungi / Şi-o mângâie şi-un freamăt de aripi roz prelungi / Te-ndeamnă subsuoara să i-o săruţi. E albă // Pe pântecu-i de blondă, ce urcă şi, din nou, / Coboară,-n timp ce negru-i, arahneean furou / Foşneşte-n jurul unui amant ce e şi, parcă, // N-ar fi – pe care-n braţe ce unduie în cânt / De ţiteră divină, ar vrea să-i strângă, parcă, / Făptura lui de ceaţă topindu-se în vânt. („Femeia care dansează”, Pierre Louÿs, trad. Şerban Foarţă)

Dăruire. 1. Nu este greu să dărui, dificil e să te dăruieşti cu totul. 2. „O femeie nu poate şti niciodată dacă iubeşte sau nu, decât după ce s-a dăruit. E un risc veritabil, dar totuşi necesar.” (E. Rey) 3. „Dragostea constă în dorinţa de a da ceea ce este al tău altuia şi de a simţi fericirea acestuia ca şi cum ar fi a ta.” (Emanuel Swedenborg) 4. „Dăruieşte puţin atunci când dai bani, dăruieşte totul atunci când te oferi pe tine însuţi ca dar.” (Khalil Gibran) 5. „Spune întotdeauna ce simţi şi fă ceea ce gândeşti. Dacă aş şti că asta ar fi ultima oară când te voi vedea dormind, te-aş îmbrăţişa foarte strâns şi l-aş ruga pe Dumnezeu să fiu păzitorul sufletului tău. Dacă aş şti că asta ar fi ultima oară când te voi vedea ieşind pe uşă, ţi-aş da o îmbrăţişare, un sărut şi te-aş chema înapoi să-ţi dau mai multe. Dacă aş şti că asta ar fi ultima oară când voi auzi vocea ta, aş înregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o dată şi încă o dată până la infinit. Dacă aş şti că acestea ar fi ultimele minute în care te-aş vedea, aş spune <te iubesc> şi nu mi-aş asuma, în mod prostesc, gândul că deja ştii.” (Gabriel Garcia Marquez)

Decolteu. 1. Argument convingător, doar dacă el este... profund.

Defect.1. Singurul defect al câinilor este că iubesc orice jigodie de om! 2. Femeia pe care o iubesc – şi care, se pare, m-ar iubi! – are toate calităţile şi un singur defect: e măritată cu un luptător K1! (Constantin Horbovanu)