Cezar STRATON

Motto. „Toate problemele conjugale pornesc de la faptul că femeia vrea să domesticească o... pasăre călătoare.” (Liselotte Pulver)

Glumă. „Reputaţia mea de afemeiat este o glumă care m-a făcut să zâmbesc amar în toate cele zece mii de nopţi petrecute singur.” (Leonard Cohen) Gropar. O meserie fără viitor: e una dintre puținele în care... nu-ţi poţi fideliza clienţii. Haram. Arhaism de origine turcească pentru cuvinte mai nou apărute, precum ilicit, dobândit fără merit şi fără efort. Interesant este că, pe la 1800, frica de Dumnezeu, altoită pe fatalismul nostru mioritic, îi făcea pe cei ce furau încă timid, adică pe – să zic – pionierii delapidării moderne, să considere pierderea pomenii nu atât o pedeapsă, cât o izbăvire, o uşurare, o formă de iertare a păcatului lăcomiei. Căreia îi dă glas Anton Pann: „Banii câţi cu nedreptate câştigaţi uşor i-am pus / După cum haram veniră astfel de haram s-au dus”. Ce vremuri...

Hărţuire(sexuală). Infracţiune care se petrece atunci când un bărbat îi vorbeşte porcos unei femei. Se pedepseşte – în funcţie de legislaţia fiecărei ţări – cu amenzi usturătoare ori cu puşcăria. Când o femeie vorbeşte porcos unui bărbat aceasta se consideră a fi o invitaţie, o ofertă. Se taxează – funcţie de serviciile oferite – cu preţuri între 10 şi 100 de euro. Holtei. În 2016, în România s-au înregistrat cele mai puţine căsătorii din ultimii 60 de ani: doar patru români dintr-o mie şi-au pus pirostriile. Motivele nu sunt doar de ordin financiar şi locativ, ci şi moral, de comportament: tot mai mulţi tineri refuză limitările „celulei de bază” în favoare unor relaţii în reţea, prielnice opţiunilor deschise, multiple. Probabil că şi ei se vor căi – dar singuri, nu în doi – căci antica axiomă-paradox nu iartă pe nimeni, indiferent de opțiunea lui/a ei: însoară-te şi te vei căi, nu te-nsura şi te vei căi...

Hoţ. Nu garantez veridicitatea afirmaţiei, dar îmi place presupunerea: se pare că limba română este singura în care acest cuvânt are şi o conotaţie pozitivă, laudativă, de alint. Hulire. „Marcu Ascetul zicea: să cumpărăm cu aur ocările şi prigonirile ce le pătimim de la oameni. (...) Patristica zice: să consideri hulirea ca pe o laudă şi lauda ca pe o hulire. Şi atunci eşti cu adevărat om îmbunătăţit. (...) Nu există adversari, ci numai nevroze. Adică: pe omul care te loveşte să nu-l priveşti ca pe un duşman; ci acela este o biată victimă a unei nevroze; el are nevoie de ajutorul tău. Dacă vei gândi astfel, vei dobândi un mental invulnerabil, nu te va atinge hula, nu te va otrăvi blasfemia, nu te va dezechilibra prigoana.” (Vasile Andru)

Jalnic. „Eu o înţeleg bine, ca femeie: să fii obligată să iei de bărbat pe unul ca el, neiubit, după ce ea a fost îndrăgostită de tine, e ca şi cum ar trebui să bei apă după ce ai savurat, în tihnă... să spunem, marsala” (Claudia Cardinale în „Ghepardul”, 1963). Japiţă. Nume codificat dat practicantelor amorului tarifat într-un raport secret înaintat de M.I., în martie 1964, lui Dej. Dosarul constata – pe fondul relativei „liberalizări” specifice începutului deceniul şapte – creşterea cu 100%, faţă de 1961, a bolilor cu transmisie sexuală şi critica totodată evidenta „descompunere morală” a tinerilor epocii, stimulată, între altele, de sistemul mixt de învăţământ, de ceaiurile dansante şi de taberele de tineret ori de alte acţiuni cultural-sportive care conturau un mediu social „propice libertinajului sexual şi comentariilor ostile la adresa patriei şi partidului”. Ţintele preferate ale numeroaselor „japiţe” – între care eleve minore, studente, dar şi femei fără ocupaţie – erau diplomaţii şi turiştii străini, abordaţi „fără teamă” în barurile şi restaurantele Capitalei. Unii din aceşti „clienţi” se arătau încântaţi de „dezgheţul sexual” bucureştean, lăudând „progresul impresionant făcut de România, în ultimii ani în privinţa liberalizării moravurilor”. Alţii, surprinşi de „preţul sexului” de la noi, se lăudau că „româncuţele pot fi uşor cumpărate cu câteva ţigări şi o pereche de ciorapi”.

Jolie(Angelica). Ce frumoasă declaraţie a făcut - iată un frumos pleonasm! - frumoasa Jolie! „Îmi plac femeile şi m-am iubit cu câteva femei. Dacă eşti femeie şi visezi plăceri intense, află că numai o femeie va şti să ţi le ofere!”. Dar tu ce faci acolo, domnule Pitt? Eşti tu, Brad ori... salcie plângătoare? Jucărie. Gadgetul sexy în formă de falus („godemiche”, în franceză) vine din limba latină, în care „gaude mihi” înseamnă „bucură-mă”. Juisări (greviste). Vânzările pastilei Viagra au „explodat” în timpul grevei de două luni ce a „paralizat” – dar, iată, se pare că nu „tot ce mişcă” – Venezuela. Ai probleme, eşti furios pe „impotenţii” de la Putere: fă sex ! Amorul, distracţia săracului, are, iată, o funcţie socială compensatoare. Pfizer a vândut în acea perioadă de maximă „excitaţie socială” peste 6 milioane de pilule albastre!

Justiţie.1. Justiţia este ca Sfânta Fecioară. Dacă nu apare - măcar unora dintre muritori - din când în când, se instalează îndoiala. La acest capitol, se pare că românii devin tot mai… atei. 2. Se întâmplă – şi nu o dată – ca hazardul, întâmplarea să împrumute aparenţa, chipul dreptăţii, al actului de justiţie, umană ori celestă. 3. „Justiţia imanentă este rareori... iminentă” (P. Dac)

Lampă. Pentru ca ea să nu se stingă, e suficient ca tu să nu uiţi să picuri în ea, din când în când, puţin ulei. Aşa ne povăţuieşte un proverb african. Nu altul este mecanismul de funcţionare şi modul de întreţinere al atracţiei trupeşti într-un cuplu de lungă durată. Lanternă. În casta poezie a Evului de Mijloc, termenul simboliza „organul central” al femeii. Pe care, după un îndelungat „asediu”, galantul amant trebuia să-l descopere, seara, sub (prea) multele veşminte, cu ajutorul unei lanterne (o lumânare cu abajur).