Cezar STRATON

Motto. ”Când vorbesc cu bărbaţi însuraţi, am impresia că toţi trăiesc cu aceeași femeie.”

Loterie.„Căsătoria nu este o loterie. Aceasta din urmă  - loteria - îţi oferă, totuşi, o şansă.” Aur. „Părul blond, ca de aur, al acestei frumoase tinere este pentru tine la fel de atrăgător pe cât este pentru ea sigiliul galben, ca de aur, al cardului tău bancar.” (Murphy). Divorţ. (scump, doamnă, scump!). ”CEO-ul şi co-fondatorul Amazon, Jeff Bezos, a rămas cu 75% din companie, după divorţul de romanciera MacKenzie Bezos, care a păstrat 4% din gigantul retailului online american şi care şi-a cedat, totuși, toate drepturile de vot fostului ei soţ. Fosta soţie a fondatorului Amazon a susţinut că a luat această decizie pentru a asigura continuitatea companiei. Cei doi au făcut publice detaliile financiare ale divorţului, pe Twitter, în postări publicate pe conturile personale, la aceeaşi oră. El a fost foarte elegant, descriind-o pe fosta soţie (cea înșelată de el)... ca având toate calităţile din lume. Unele s-or mai fi tocit, nu?... Zic și eu... dacă i-a găsit înlocuitoare…Dar el, cavalerește, a greșit, a plătit! Chiar și după soluţionarea divorţului, Jeff Bezos îl întrece pe Bill Gates în topul miliardarilor lumii. Fondatorul Microsoft rămâne astfel pe locul al doilea, cu o avere cotată la 96,5 miliarde de dolari. MacKenzie Bezos şi-a cedat și participaţia la publicaţia Washington Post şi cea  la Blue Origin, compania prin care CEO-ul Amazon doreşte să construiască rachete. MacKenzie Bezos - femeia supărată! - a fondat Amazon alături de soţul ei, la doar un an după ce s-au căsătorit, în 1993, iar în primii ani a jucat un rol important în extinderea firmei.  În ultimii ani, aceasta s-a retras, concentrându-se mai mult pe acţiunile caritabile. Cuplul are patru copii.” (Catchy) Divorţ. Metoda legală de a continua o relaţie de care erai sătul până-n gât. Trecerea voluntară de la guvernare în opoziţie – la români -  este cam acelaşi lucru. Căpătâi. O „carte de căpătâi” ne zice, ne recomandă, un autor canadian, Jean-Marie Pompart (!?)  (adică...„le livre de chevet”, scrie el în original, sintagmă căreia eu i-aş găsi mai degrabă traducerea, mai potrivită, aici, „cartea de pe noptieră”, deoarece prin chevet – la origini: bârnă, grindă, talpa casei  – francezii definesc cartea fundamentală a unui om – Biblia, de pildă – şi nu lectura ta preferată, cea ţinută aproape, recitită cu delicii... este „acea carte care îi ajută pe bărbaţii şi pe femeile tot mai singuratici ai acestei epoci egoiste şi reci să se masturbeze mai lesne”... Aşa crede canadianul. Definiţia e acceptabilă, dar numai dacă înţelegem prin „autosatisfacere” nicidecum „manopera” fizică (doar există pentru asta alte producte mai eficient stimulatoare ale cortexului unui om solitar, precum filmele porno), ci o extindem la zona plăcerii lecturii, etern onirică, imaginativă. Cea a bucuriei de a te reîntâlni cu scrierile „primare”, care te pot bucura, repetat, până la „orgasm”. La o primă, rapidă selecţie, eu m-aş „satisface” până la epuizare cu titluri precum „Robinson Crusoe”, „Amintiri din copilărie”, „Momente şi schiţe”, cu „perlele” de gândire ale unor Noica, Ţuţea, Păstorel...Căsătorie. 1. Asociaţie foarte frustrantă, cel puţin din punct de vedere sonor. În primul an el vorbeşte, iar ea ascultă. În al doilea, rolurile se inversează. Începând cu al treilea an, ţipă amândoi şi ascultă doar... vecinii. 2. După norocul fiecăruia, este fie un corn al abundenţei, fie o abundenţă de coarne. 3. „O funie groasă ce strânge, progresiv, gâturile a doi sinucigaşi consensuali şi simultani” (A. Hebert). 4. Legea căsătoriilor militare, în vigoare la noi în perioada antebelică, solicita avizul preliminar al şefilor ofiţerului cuprins de pofta însurătorii, cât şi afişarea prealabilă, în public, a intenţiei matrimoniale. Acesta a fost, de fapt, declicul ce a determinat evadarea-dezertarea, ruşinoasă – după mândria Casei Regale, romantic-tinerească după mine –, la Odesa, a ofiţerului Carol, pentru săvârşirea căsătoriei lui cu Zizi Lambrino. Ulterior – bazat  pe procesele din anii ’50, când absolut toţi „eroii” poveştii erau în sărăcăcios (?) exil, procese judecate la Paris şi apoi Lisabona –, nepotul Paul susţine că bunica lui, Zizi, dorea exclusiv recunoaşterea paternităţii fiului Carol-Mircea (am asistat, accidental, la înhumarea sa în cimitirul Mănăstirii Cozia, aflându-mă la Călimăneşti, în concediu). De fapt abandonata Zizi dorea doar mai mulţi bani în schimbul tăcerii ei, pretenţie justificată în fond de „amnezia” Casei Regale de a-i plăti cash, cum promisese, compromisul... Bietul Paul – cu prunc botezat de Băsescu, spre supărarea Casei Regale – jinduieşte ipocrit nu atât la recunoaştere monarhică, cât la obţinerea unor întinse suprafeţe păduroase pe la Broşteni şi Crucea, deşi e dovedit că uncheşul (tatălui) său, Nicolae, fratele lui Carol, predase statului averea silvică din Valea Bistriţei, contra unei juste răscumpărări...Ne vom ocupa la nevoie şi de acest  „pomanagiu  şi impostor  silvic”. Ca să revin la stricteţea regulamentului însurătorii ofiţereşti, notez că el impunea pretenţia de-a dreptul absurdă, azi, ca mirele „să probeze cu acte onorabilitatea miresei”... Dumnezeule, aş zice, de unde să aduc adeverinţă că aleasa mea nu-i o…? Iată, cred, sursa obiceiului ca mulţi ofiţeri mai „copţi” să prefere a se recăsători cu prostituate – devenite, spun bătrânii, soţii şi mame perfecte – după ce, în prima tinereţe, se însoţiseră, regulamentar, cu cuminţi fete de familie, cu anoste, dar salvatoare aducătoare  ale „fondului de garanţie” bănească impus oricărui aspirant la gloria militară...Celibatar. 1. Bărbat dependent fie de sex, fie de internet, fie... divorţat. 2. Un individ care a ratat ocazia de a fi nefericit şi şansa de a face nefericită o femeie.