Basarabia, Bucovina şi Cezar Straton

Cezar Straton nu este istoric, ci „pădurar” – inginer silvic sau Mare Pădurar, cum îmi place mie să-i spun! - , publicist frenetic şi eseist ingenios. Și foarte productiv, opt cărţi – fără cea de faţă – din 1999 încoace, nici una cărticică, toate întrupate impozant, nu este puţin lucru nici pentru cineva care se îndeletniceşte numai cu literatura. Era să uit că Cezar Straton este şi un lexicograf mai mult decât interesant, care face să fuzioneze în definiţiile sale capacităţi aparent disjuncte – excelenta documentaţie, umorul şi un stil literar greu de găsit de obicei în dicţionare, chiar şi în cele care se autodefinesc „de umor”. Am citit, după cum îmi amintesc, toate cărţile sale, culegeri de publicistică, dicţionare – unul amoros, altul ludic -, am citit şi o enciclopedie masivă şi ilustrată -  Ecologia iubirii din 2007 -, pe mai toate le-am semnalat, multora dintre ele le-am consacrat texte liminare. Și am făcut toate acestea cu plăcere, Cezar Straton fiind unul din destul de rarii autorii „în viaţă” care nu m-au plictisit niciodată. Nu doar pentru că are umor, dar şi pentru că ştie să abordeze subiecte uneori prea frecventate, din unghiuri, din puncte de vedere inedite, adeseori răsturnând perspectiva consacrată, comună...

Scriam că autorul de faţă nu este istoric, dar ca mulţi dintre noi este interesat de istorie, de curgerea umanităţii prin timp. Majoritatea celor care citesc şi se informează nu scriu pe teme istorice. Eu însumi o fac destul de rar, chiar dacă în unele teme tratate nu ocolesc şi dimensiunea istorică, adesea de „mică istorie”. Cezar Straton însă scrie constant pe astfel de teme, cum e şi cazul acestei cărţi de peste 800 de pagini în două volume – Basarabia şi Bucovina, volumul I – Publicistică şi volumul II – Dicţionar -, o carte „en miettes”, pentru că şi articolele şi capitolele de dicţionar, sunt fragmente, dar care au un aer de monumentalitate. Sigur, ca un ins care se întâmplă să fie pe jumătate bucovinean şi care toată viaţa a trăit la 18 km de Prut, aş fi citit oricum aceste volume, lucrul care este important fiind însă acela că le-am citit cu plăcere. Și asta datorită faptului că nu este ocolit – sau nu ocoleşte – calităţile sale pe care le-am amintit mai sus nici în acest demers de natură istoric-lexicografică. Cezar Straton scrie istorie nu cum li se întâmplă multora la costum „trois pieces” plus cravată, ci cumva într-o ţinută „casual elegantă”, ca să spun aşa: e relaxat, uzează şi aici de ingeniozitatea lexicală şi de umor. În acest an al Centenarului – deşi nu-mi este clar ce motiv avem să sărbătorim aşa ceva când România Mare, înfăptuită acum o sută de ani, a ajuns mai degrabă mijlocie! -, am citit puzderie de lucruri plicticoase, foarte puţine interesante. S-a întâmplat că am noroc cumva la spartul târgului, spre sfârşitul anului aniversar.

Un lucru important – Cezar Straton nu inventează nimic – toate faptele, evenimentele, situaţiile, personajele sunt documentate la sânge. Lui îi aparţin însă schimbarea unghiului, decupajele, relatările. Cred că aşa se poate scrie foarte interesant, chiar palpitant, despre lucruri îndeobşte cunoscute. Am avut mari şi plăcute surprize de lectură – uneori, citeam un titlu de articol sau de capitol de dicţionar şi mă întrebam: care e legătura cu tema? Citeam şi vedeam că legătura este acolo şi este de nedesfăcut, chiar dacă era vorba despre un detaliu istoric sau de o turnură comică a situaţiei. Iată, Cocean Carol, Moscova, Hăndrălăi, Sexualitate vs Război etc., etc. Nu povestesc nimic, desigur, nu doar din motive de spaţiu tipografic, ci şi pentru că ar fi păcat să vă răpesc plăcerea descoperirii şi pe cea a lecturii. Cred că Cezar Straton a dat iarăşi lovitura şi îl felicit. Și a mai apărut o întrebare – s-a gândit el, oare, vreodată, să scrie o istorie a României de la începuturi până mai ieri? Dar una aşa, scrisă în ţinută „casual elegantă”...

(Prefaţăla cartea lui Cezar Straton - ”Basarabia şi Bucovina”  -2 volume, ediţia a II-a, în curs de apariţie.)

Liviu Antonesei