Cezar STRATON

Ramolit. Bărbat care se gândeşte la femei, numai pentru a se răzgândi. (Tudor Muşatescu). Fund. ”Cum să nu te uiţi după fundul femeilor, când ele mereu îţi întorc spatele?” (Hasier Agirre). Mao. Toţi cei care scriem, înnegrim hârtia cea imaculată, ar trebui să crăpăm de invidie: Mao a fost unul dintre puţinii scriitori din istoria omenirii care a putut să-şi oblige cititorii să-l citească! Başca… să-i şi ”asculte”. Se admit, aici, toate accepţiunile verbului ”a asculta”, dar acum mă refer la cel strict didactic: când te ”ascultă” doamna învăţătoare, dacă ai învăţat – ori nu – pe de rost, poezia, lecţia...

Parvenit.Iată – după mine – definiţia parvenitului valah de azi (eseul, încercarea, e pentru franco(a)foni... că tot ne franţuzim noi, cam de pe la 1848 încoace, mon cher – mai nou, e drept... mai mult ne ”americănim”, na... şi noi,  după modă, după trend): Parvenitul din proximitatea imediată a fiecăruia dintre noi are niscai pospăială de ”savoir vivre”, altoită pe un ”savoir faire” (şmecherii). Oportunist, dar bine exersat sub pulpana unor tătici din partid(e). E drept că n-are nici oleacă de ”savoir” (pricepere, calificare, competenţă etc.)... dar cui îi pasă?

Bikini.Dacă astăzi nu puţini (şi, mai ales, puţine) sunt cei/cele care spun „bikiniˮ referindu-se la un chilot de damă de o anumită formă (şi dimensiune), precizăm că numele (atolului din Arhipelagul Marshall) este folosit pentru a denumi primul costum de baie pentru femei compus din două piese (sutien şi chilot), iar apoi, prin extensie, costumele de baie/de plajă compuse din aceste două piese. Anterior, costumele de baie pentru femei erau confecţionate dintr-o singură piesă, un maieu continuat de chilot (uneori, de prin anii ’30, maieul fiind piesă separată, ce expunea spatele, dar venind peste chilot). Aşadar, marea noutate a noilor costume de baie era că dezvăluiau abdomenul, totodată evidenţiind sânii, iar, astfel, „corpul femeii era din ce în ce mai vizibil şi mai toleratˮ (inclusiv de femeia însăşi). Creator al bikinilor este creditat a fi inginerul francez de automobile Louis Reard (în 1946, an în care produsul era semnat şi de designerul francez Jacques Heim!), care avea să-şi denumească astfel creaţia constatând că ea a generat ˮo reacţie comercială şi culturală explozivăˮ. Inginerul făcea trimitere la informaţii foarte cunoscute şi discutate în epocă: între anii 1946 şi 1958, Atolul Bikini fusese ales pentru o serie de experimente nucleare.

Amantă. Cea mai infidelă amantă a omului este Speranţa. Te înşală zilnic şi, totuşi, trăieşti cu ea toată viaţa. Adulter.„Doar primul adulter poate, ar trebui să zguduie un cuplu. Următoarele, cred eu, nu-s importante. E doar o repetiţie, o rutină, eşec. Dar trebuie neapărat suportat un eşec...? Asta depinde de fiecare în parte.” (Bernadette Feig). Acum! „Actualitatea orgasmului şi totodată a prezenţei în clipă: acum!” (Ovidiu Pecican).

Precauţie.Să le cumperi soţiei şi amantei acelaşi parfum, asta înseamnă să trăieşti liniştit. Danger. Să faci sex cu o prostituată abia cunoscută este ca şi cum ai face ''Bungee Jumping''. Dacă – Doamne-fereşte! - cauciucul s-a rupt... eşti mort! Păpuşoi. „Cel mai nebunesc lucru pe care l-am făcut s-a întâmplat acasă la Eforie, cu ceva vreme în urmă. Am făcut sex în lanul de porumb, în plină zi.” (Andreea Bănică). La aşa confesiune, aşa întrebare: ştiuleţii erau  maturizaţi sau în lapte? Proprietarul porumbiştei ce-a zis!?

Anisonogamie.(de la grec. anisos: inegal şi gamos: unire) Atracţie pentru un partener cu mult mai tânăr ori mai bătrân. Există mai multe varietăţi de anisonogamie: pedofilia, nimfofilia, gerontofilia. Nu. ”Eu, într-o epigramă ce ţie nu-ţi plăcu, / Am scris că nu-i femeie care să spună: - Nu! / Tu, Fabulla, făcându-mi în ciudă, dinadins, / De trei ori până-acuma iubirea mi-ai respins. / Nu fi atât de aspră! Femeia, negreşit, / E bine să reziste... dar nu la nesfârşit!” (Marţial). Avocaţi. „Şi avocaţii, şi stripteuzele îşi câştigă pâinea la... bară.” (C. V. Tudor). Să fie unica asemănare...?

Allorgasmie.Imposibilitatea de a atinge orgasmul fără a fantasma în legătură cu un alt partener, imaginar. În cazul homosexualităţii masculine sau al femeilor heterosexuale, putem vorbi de „alloandrism”, iar în cazul lesbienelor, de „alloginie”. Scriitorul Arthur Schnitzler – dar, cu siguranţă, el nu e singurul! – pare a fi trăit o formă de allorgasmie cu o parteneră care l-a decepţionat: „Mamzel Lizzi, dulcea fetiţă berlineză, nu a fost nici prima, nici ultima femeie în braţele căreia mă gândeam numai la distanta Janette”.

SMS.„Curte prin telefon se făcea şi pe vremea mea, dar chestia asta cu SMS-urile… Ce poţi să transmiţi realmente? Situaţia asta e şi o expresie a lenei de care suferă majoritatea tinerilor. Probabil că ei nici nu pricep că să vezi scrisul adevărat al celeilalte persoane e cu totul altceva.” (Neagu Djuvara). Ars amandi. „Arta iubirii? Este priceperea de a asocia unui temperament de vampir discreţia unei anemone.” (Emil Cioran)