Cezar STRATON

Adevăr.Adevărul umblă mereu gol-goluţ. De aceea a şi fost, de atâtea ori... violat! Posesie. Fiecare arbore este proprietatea cuina. Dar păsările ce cuibăresc în frunzişul lui... niciodată! Ajunşi. Oamenii ”ajunşi” nu-şi ajung decât lor înşişi. Aceasta e (de fapt) şi pedeapsa lor.

Presă.Cititorii pretind că ei adoră adevărul. De fapt, ei caută doar indiscreţiile, can-canul. Prejudecată. Întrebată de ce i se adresează soţului la persoana a doua plural, o doamnă în vârstă a răspuns: acum a devenit obişnuinţă de-o viaţă. Dar, dacă l-aş fi ”tutuit” încă din ziua logodnei, ceilalţi m-ar fi bârfit că mă culcasem, deja, cu el. Ceea ce nu fusese cazul. Amar. Amarul dialog dintre ulei şi oţet se petrece nu doar în salatieră... ci şi în (prea) multe căsnicii.

Onoruri.La urmă, nu contează dacă onorurile sociale, recunoştinţa contemporanilor, au fost sau nu meritate, de vreme ce ele sunt trecătoare, fără valoare perenă. Epoci. Un (foarte) vârstnic: am prins acea epocă în care principala poluare era cea produsă de oamenii care-şi scuturau covoarele pe fereastră. Infirmitate. Din orice infirmitate se poate obţine un câştig. Nu mă refer la cerşetori (ori la cei care îi exploatează, mizerabil), ci la oamenii care îşi cumpără mereu biletul de loterie de la un orb, pe motiv că şi norocul este astfel!

Mister.Câte adâncimi şi înălţări poate ascunde sufletul omului... O bătrână doamnă, ajunsă mai săracă decât servitoarea ei. Şi totuşi, aceasta din urmă rămâne în slujba ei, slujind-o cu acelaşi vechi devotament şi împrumutându-i, adesea, bani. Fără dobândă, evident... Fund. Observ legănarea ostentativă, studiată, a unei adolescente cu fundul (cam) mare. Se vede de departe că ea a aflat deja că, toată viaţa ei, bărbaţii vor glumi între ei – grosier – când o vor vedea trecând, dar şi că animalul din ei o jinduieşte! Opţiuni. ”Libertate sau moarte!” urlă mulţimea dezlănţuită, disperată, adunată în faţa palatului. ”Mă rog... voi aţi ales!” şopteşte Tiranul, ordonând, calm, deschiderea focului.

Privire.De fiecare dată când un bărbat o priveşte, o femeie întinereşte sau îmbătrâneşte. Aceasta depinde, însă, esenţial, de felul acelei priviri... Frontiere. Inevitabilul şi ireparabilul sunt cele două frontiere ce mărginesc fiinţa fiecăruia dintre noi. Întrebări. Iubirea este răspunsul, dar în timp ce aştepţi răspunsul, sexul ridică nişte întrebări bunicele. (Woody Allen). Politicieni. Politicienii sunt ca nişte copii: ei inventează, după bunul lor plac şi fără nici o noimă, tot soiul de ”jucării” (pe care ni le vând nouă cu preţ exagerat), şi tot ei fac regulile jocului...

Duşmani. Prietenii vin şi pleacă, dar duşmanii rămân şi se acumulează. Intuiţie. Intuiţia este o ştiinţă exactă. Bani. Banii nu fac fericirea… o cumpără gata făcută.

TV. Televiziunea este ca guma de mestecat pentru ochi. Axiomă. Hard-disk-urile sunt întotdeauna pline. N-are rost să încerci să faci rost de mai mult spaţiu. Datele se vor extinde până ocupă tot spaţiul liber. Corect! Nu-mi pune întrebări şi nu o să te mint.

Cinstiţi.Cei cinstiţi sunt inadaptaţii societăţii. Mate.Femeile sunt pasionate de matematică; îşi împart vârsta la 2, dublează preţul hainelor şi adaugă întotdeauna 5 ani la vârsta prietenei cele mai bune. Studiu. A studia de unul singur înseamnă a te îndoi de inteligenţa colegului de bancă.

Alcool.Alcoolul omoară încet, încet… Nu contează, nu mă grăbesc.Ecce homo. La urmă… de fapt… tonul,accentul, semnele de exclamare sunt totul! Iată un exemplu: ”Ecce homo!???” – e tonul acuzator, specific ”eco-fasciştilor” de azi, ce acuză, nediferenţiat, poluarea globală. Dar şi – simetric! – există un admirativ ”Ecce homo!”, rostit – de pildă (smile!) – de o femeie văduvă, dar încă în putere – care şi-o fi găsit partenerul pe internet… Şi şi-a zis: ecce homo! Asta e fiinţa umană… ăsta e omul… Cu o mie şi una de feţe, de judecăţi, de interpretări… Ecce homo.

Oportunist. Omul ăsta chiar că a avut o viaţă policromă, ca la televizorul color al anilor 80… El şi-a schimbat, rulat mereu steagul din poartă, în funcţie de partidul care a câştigat alegerile! Un alegător obiectiv, aş putea adăuga, spre mirarea voastră: el e mereu cu „ai noştri”… cei care vin, pleacă, se întorc… Hamlet. Eternitatea unui personaj (imaginar, se pare): în fiecare ţară, în fiecare epocă, pentru fiecare om în parte, de fapt… dilema, întrebarea lui (în fond, mereu una fără răspuns) capătă conţinut, sens, accepţiune, importanţă diferită… Sinceritate (de senectute). Sunt deja prea bătrân, prea lehmăit de proşti impostori, ca să mă mai strădui a mă pune, zilnic, la curent cu tot ceea ce se întâmplă în jurul meu, în această societate românească confuză, debusolată, sălbatică, imorală, parcă scăpată de sub binecuvântarea şi de sub controlul vreunui Dumnezeu… Rămân, resemnat, la vechile, adevăratele valori, lecturi, personaje, idei şi nădejdi…

Acuplată.” Eficienţă maximă feminină: femeia acuplată. A... cu plată?!”Amante.”Îmi plac femeile, dar amanta mea numărul unu rămâne politica.” (Lucreţiu Pătrăşcanu). P.S. A fost o amantă ucigaşă, se pare... (C. S.) Bite. O nouă, posibilă definiţie – sado-maso-IT? – a îndrăgostirii la prima vedere: Love at the first bit(e). Deşi... pentru francofoni, ei bine, „bite” e cu totul altceva… Învăţaţi, măi copii, limbi străine!

Încălţări.Bocancii bărbaţilor, tocurile-cui ale femeilor: simplul zgomot al paşilor lor le dă siguranţă. Scrisoare. ”La ce Şerban, la care Foarţă / Să-mi mai descriu tristeţea mea? / Mi-e sufletul precum o scoarţă / De op tratând despre lalea, / Lalea cu ceapa otrăvită / Ca inima unui baron / Ce părăsit de-a sa iubită / Pleacă spre Africa-n balon / Şi-acolo, într-o oază pură, / C-o carabină tip Flobert / Împuşc-un palmier în gură, / Se-ntoarce şi-l mănâncă fiert / În vechiul său castel cu stafii / Subţiri şi aerul vâscos, / Înconjurat de blânde mafii / De fluturi ce îi cad în sos…” (Emil Brumaru, mult-regretatul).