Cezar STRATON

Absenţă. Absenţa îndelungată a Femeii din preajma unui bărbat îl poate – la extreme - transforma pe acesta fie într-o brută... fie într-un sfânt! Iar aceasta depinde, de fapt, nu atât de o femeie anume (”în carne şi oase”, să zic aşa...), ci de imaginea, percepţia pe care şi-a construit-o, mintal, fiecare bărbat – începând din copilărie şi adolescenţă - despre Femeie: fie despre cea dorită, jinduită, visată... fie, dimpotrivă, despre cea refuzată, temută... urâtă. Mitul antic, cel al Androginului primordial (ce-şi caută jumătatea, pentru a redeveni un tot, un rotund, un întreg, o unică fiinţă, deplină) nu a fost, cred, o simplă poveste frumoasă, moralizatoare, ci o corectă percepţie a relaţiei bărbat-femeie. Cea a luptei şi atracţiei irezistibile dintre contrarii.

Tinereţe. Fiecare tânăr face mai devreme sau mai târziu - pe ”cheltuiala” lui, să zic astfel - o descoperire extraordinară: aceea că şi părinţii săi ar putea avea, câteodată, dreptate.

Erotism. Erotismul literar – afirmă, sentenţios, unii critici mai ”purişti” (atenţie: e cu ”p”... nu e cu ”c”!) – nu este decât o refulare a pulsiunilor autorului, o variantă ipocrită, mai şlefuită, a autosatisfacerii erotice solitare. Eu, unul, nu le dau dreptate: valoarea (sau nonvaloarea) acestor scrieri depinde nemijlocit doar de calitatea actului (literar... nu masturbant... nu de orgoliu).

Răbdare.”A te înarma cu răbdare”. Cât adevăr: răbdarea este o armă teribilă, redutabilă!

Modestie(falsă?). A cere, prin testament, să fii dus la mormânt cu căruţa, cu dricul săracilor, deşii ştii bine că acesta va fi urmat de zece vehicule pline cu flori şi coroane, urmate protocolar şi fals-pios de toate mărimile zilei şi că vei avea parte de funeralii naţionale! Iată o dorinţă care cred că în judecata lui Dumnezeu nu a cântărit atât de greu, atât de mult pe cât crezuse, sperase marele Victor Hugo, autorul amintitei ”ultime dorinţe”. Uneori, iată, un anumit fel de modestie excesivă, ostentativă, se poate lesne transforma în opusul ei.

Orgoliu.Luxul celor săraci.

Frontieră.Ceea ce defineşte ”frontiera” – în orice domeniu ori accepţiune a termenului – sunt incidentele, confruntările, necunoscutul...

Lectură.1. “Mai vârtos să înţelegi ce citeşti, că a citi şi a nu înţelege este a vântura vântul şi a fierbe apa.” (Miron Costin) 2. “Citeşte zi şi noapte, rătăcind prin spaima veacului, şi nu uita că lectura suplineşte oricând opiul. Cărţile trebuie înghiţite ca prafurile adormitoare. Nimeni nu citeşte pentru a şti, ci pentru a uita... pentru a se droga” (Emil Cioran) 3. “Sunt oameni care citesc o singură carte (experienţa vieţii) şi oameni care citesc mai multe – asta e tot.” (Constantin Noica) 4. “Lectura este, pentru omul modern, un viciu sau o osândă. Citim ca să trecem examenele, să ne informăm, sau citim din profesiune. Mă gândesc însă că lectura ar putea implica şi funcţii mai nobile, adică mai fireşti.” (Mircea Eliade)

Pudoare.”Sufletul, ca şi trupul, are pudoarea sa, nu se dezbracă în public.” (Nikos Kazantzakis)

Credinţe(silvice). „Ciobanii – consemnează (salvator, zic eu) Tache Papahagi – se mărturisesc la copaci. Fac o cruce în coaja copacului (cu toporul sau briceagul) şi îşi mărturisesc în faţa ei, a crucii scrijelite în scoarţă... păcatele, în timp ce bat mătănii. Ciobanii noştri susţin că spovedania aceasta e mai bună decât cea făcută la preot”. Ca într-o „poveste a lui Dumnezeu” culeasă în Bucovina. Sau ca într-un descântec bănăţean în care prima materie, cea primordială, este lemnul unui „paltin mare”: ”A plecat un om mare, / Cu o săcure mare, / La un paltin mare, / Să scoată aşchie mare, / Să facă o biserică mare, / Cu nouă uşi, / Cu nouă altare.”  Habar nu avem, nu aveţi... cât datorăm... cât suntem de legaţi, de dependenţi de Măria-Sa... Zeul Arbore...