Cezar STRATON

Motto. ”Dacă există cineva în scumpa mea ţară care nu-şi iubeşte plaiurile natale, l-aş lua cu mine, să pornească într-o călătorie în jurul lumii. Va fi în mod sigur în câştig: va învăţa să iubească ceea ce are, pământ, familie, fraţi şi să-şi îndrăgească pe vecie patria....Acum un an, la insistenţele guvernului central argentinian, am făcut o călătorie de explorare pe teritoriul sălbatic limitat la Sud de Strâmtoarea Magellan. (...) Iar norocul mi-a surâs: în timp ce o duzină de ingineri şi de companii de toate naţionalităţile s-au înapoiat fără un rezultat practic, eu am adus celor care m-au trimis şi m-au încărcat cu onoarea încrederii lor, nu numai vestea, ci şi proba descoperirii unor terenuri aurifere bogate. După cum veţi observa din schiţa călătoriilor mele, mi-am permis să numesc unii munţi, râuri şi locuri de aici, cu nume româneşti, atât de dragi nouă...Această nomenclatură a fost recent aprobată de către guvernul şi preşedintele Argentinei, în ciuda opoziţiei şi cârcotelilor unor funcţionari şi a unor gazete de la Buenos Aires.” (Scrisoarea lui Popper către V.A. Urechia, din 29 aprilie 1887)

Iuliu Popper, exploratorul român ce a studiat şi ”pus în valoare” Arhipelagul Țara de Foc, a fost sursa primară, pe lângă alte filme şi cărţi, şi a romanului lui Radu Tudoran ”Toate pânzele sus”, cel care – ca şi serialul pe care l-a inspirat – a încântat adolescenţa multor români, în anii 1980...Din păcate astăzi, la 125 de ani de la trecerea sa bruscă în nefiinţă, în iunie 1983, în apartamentul său din Buenos Aires (înainte de a împlini vârsta de 36 de ani!) cauzele morţii sale rămân învăluite în mister. În dimineaţa zilei următoare urma să aibă o ultimă – şi probabil victorioasă – înfăţişare la tribunal, împotriva guvernatorului corupt al Țării de Foc, ceea ce îndreptăţeşte ipoteza unui asasinat. Cei opt ani argentinieni ai lui Popper au însemnat o continuă şi dură luptă cu guvernatorii şi latifundiarii locali – cu toţii dornici de înavuţire rapidă - pe care soluţiile, explorările şi investiţiile românului i-ar fi lipsit de câmpul de manevră, aflat, atunci, la discreţia lor...cu care se obişnuiseră, departe de ochii guvernului central de la Buenos Aires. Popper – care se angajase (în numele guvernului central) în obţinerea de fonduri pentru exploatarea aurului, organizarea de colonii pentru băieşi, invenţii şi investiţii tehnice – deranjase, evident, micile interese locale, mai ales în condiţiile în care obţinuse - în justiţie! - demisia a doi dintre guvernatorii precedenţi ai bogatei, dar încă ”virginei” Țări de Foc, care veniseră acolo ”doar ca să-şi sporească prin furt resursele materiale în dauna slabelor lor resurse morale, dorind mai degrabă să-şi schimbe, prin mituire, rangul de guvernator la capătul lumii cu unul oarecare, de primar al unei suburbii din Capitală”. Confruntarea cu aceşti funcţionari provinciali corupţi a avut şi episoade demne de un film american de acţiune, atunci când echipa românului a avut de luptat efectiv cu bandele violente de aventurieri chilieni, veniţi în zonă – cu consimţământul tacit al guvernatorului local – pentru a prăda, ucide şi distruge coloniile bine organizate de inginerul român. În Țara de Foc, Popper a realizat lucruri incredibile, pe care azi le-am numi, fără exagerare, ca fiind extraordinare: a întemeiat acolo, la ”capătul lumii”, aşezări umane (chiar colonizând acolo, pe cheltuiala lui, ţărani prahoveni), a construit drumuri, a înfiinţat rute maritime. Mai mult, a bătut monedă, a tipărit timbre etc. Poate că de aici a pornit şi invidia, ura micilor administratori locali, ce vedeau în prezenţa civilizatoare a ”intrusului” venit din Europa un pericol major. Și, aici, aş adăuga – numai pentru cititorii care îşi păstrează luciditatea şi dragostea de patria natală, pentru acei care nu râd când citesc cuvântul ”patriotism” – un amănunt esenţial despre acest mare român (evreu ca etnie) : când guvernul argentinian i-a propus să-i ofere cetăţenia (cu intenţia – probabil benefică - de a-i facilita, astfel, accesul la fondurile guvernamentale) – ori i-a sugerat ”să se pună” - cum era atunci - sub protecţia unor mari puteri...Popper refuză (deşi acceptarea l-ar fi ajutat, salvat, legitimat atunci, în demersul lui), cu cuvintele: ”Iertare, excelenţelor! Eu m-am născut român, sunt român ...şi voi muri român”. Ce ar mai fi de adăugat, oare? Gândiţi-vă (şi la voi...dar şi la copiii voştri), la faptul că un tânăr român de numai 28 de ani a cucerit, practic, Argentina...Fiind ucis, apoi, de localnici, după opt ani. Opt ani în care el îşi demonstrase, onest faţă de argentinieni şi cu prisosinţă, talentul, puterea, influenţa...generozitatea.