Cezar STRATON

Când îţi iei riscul de a emite anumite definiţii, constatări, sentinţe asupra oamenilor, societăţii şi vieţii – îţi asumi, implicit, pericolul de a fi bănuit fie de trufie...fie de ”plagiat”... deşi...găselniţa, ideea cea faină, poate răsări în mintea unor autori, în spaţii culturale şi epoci complet diferite, fără a se inspira reciproc. Continuăm, aşadar...Fericire. Azi – mi se pare, oare, doar mie? – pe prea  - pe tot mai mulţi -  oameni dintre noi îi face fericiţi...nefericirea semenilor.Happy-End. Orice happy-end înseamnă, în esenţă...un sfârşit! Basme. Vă rog, nu mai credeţi în basme! Tocmai din cauză că ele nu sunt altceva decât nişte realităţi, întâmplări de mult petrecute, trecute. De prea mult timp, pentru voi, pentru noi...Oportunist. Omul ăsta chiar că a avut o viaţă policromă, ca la televizorul – nou - color al anilor 80... El şi-a schimbat, rulat, mereu, steagul din poartă, în funcţie de partidul care a câştigat alegerile! Un alegător obiectiv, neutru,  aş putea adăuga, spre mirarea voastră: el e  proaspăt, el e şi va fi...mereu cu „ai noştri”...cei care vin, pleacă...se întorc... Este, copia la indigo, asemenea călugărului Clement, menţionat într-un vechi text medieval: ”Lampedusa este o mică insulă pustie, la o distanţă aproape egală între Tunis şi Malta.  În insulă este o mică bisericuţă, împărţită în două capele. Fratele Clement a consacrat una lui Mahomet, iar cealaltă Sfintei Fecioare. Când vede venind un vas creştin, el aprinde candela Fecioarei. Dacă  vasul e mahomedan, stinge repede candela Fecioarei şi aprinde una lui Mahomet.” Asceţi. Unii - aşa- zis ”asceţi”, ori, mai pe şleau, moralişti de conjunctură - , trăiesc azi, foarte bine,  - mâncând gras! - de pe urma regulilor sugerate naivilor care urmează regulile impuse de falşii asceţi...Umilinţă. Atunci când te decizi să pupi mâna şefului tău, nu are niciun rost să te mai întrebi despre cât de curată o fi acea mână... Tu eşti, oricum... ”virusat”... Semafor. Mă uit la cei care cerşesc la semafoare: la Selgros, cum vii dinspre Iţcani..  stă de mult timp...indiferent de vreme...  o pre-puberă ţigancă, dar,  deja mamă....cu pruncul ei –  vezi, Doamne, ca dovadă, argument, inspiratoare de milă – în braţe! Copil folosit ca prostire, ca armă...pe care nicio mamă adevărată nu l-ar fi scos pe ploaie, pe frig, din casă...Ți s-ar rupe inima...cumva...Și ţi se rupe, - în alt registru , de indignare!- văzând nesimţirea mamei-ţigancă! Sama. Aici, din istoria Iţcanilor: ”O cale ferată normală, lungă de câţiva kilometri, era construită de austrieci pe coasta dealului, unind Iţcanii de Suceava, trecând prin faţa liceului de băieţi şi oprindu-se în piaţa de lângă tribunal. De-a lungul traseului, la trecerile de nivel, stăpânirea austriacă fixase indicatoare cu textul ”Samă la treceri””, ce făcuseră, apoi, ani îndelungaţi, deliciul regăţenilor.”  O tâmpenie tipic românească, de fapt: avertismentul austriac – ce suna mă rog... comic pentru băştinaşi şi regăţeni - era exact, ceea ce am numi azi ”semnalizare de protecţia muncii”! (Dr. Neculai Dracinschi-Dracea, citat de Nicolae Cârlan). Ipocrizie. ”Și atunce cu toţii au rădicat pe Mihălachi spătarul de l-au pus domnu. Se făce a nu-i plăce să priimească domnia, ca şi fata cie ce dzisă unui voinic ce-l plăce: ”Fă-te tu a mă trage, şi eu oi merge plângând”. Aşe se făce şi Mihai-vodă (Racoviţă- n.a.), că nu-i trebuieşte domnia.” (Ion Neculce, Letopiseţul Țării Moldovei) Temniţă. ”Temniţa cea mai de temut este aceea în care te simţi bine.” (N. Iorga).Înţelepciune. Este o mare înţelepciune să ştii să faci pe prostul la momentul potrivit. Justiţie. ”Regii din Eghipet sileau pe juzii lor să facă pe altar următorul jurământ: ”Nu ne vom abate din calea cugetului nostru, nici la porunca regilor”. (Montaigne, Eseuri) Lăcomie. ”O, nesăţioasă este hirea domnilor spre lăţire şi avuţie oarbă! Pre cât să mai adaoge, pre atâta râvneşte. Poftile a domnilor şi împăraţilor n-au hotar. Avându multu, tot mai multu...ei, ca şi cum cum n-ar avea nemică le pare. (...) Avându domnie, cinste, averi... ei  şi mai mari, şi mai late ţări poftescu.” (Miron Costin, Letopiseţul Țării Modovei)