Cezar STRATON

Oricare ”cititor de cursă lungă” – în rândul cărora mă înscriu şi eu (cu smerenie, deoarece mi se pare că n-am citit încă destul, percepţie validă – din păcate - şi în privinţa iubirii), va recunoaşte un adevăr: adeseori, nu mai ştim uneori dacă o idee, o frântură de gând, ne aparţine cu adevărat ori ne-a rămas în minte – eventual prelucrată, modificată în timp inconştient, potrivit propriei noastre simţiri şi experienţe – în urma unor vechi lecturi. De altfel, o frumoasă definiţie a culturii personale spune că aceasta ar fi ceea ce ţi-a rămas după ce ai uitat tot ceea ce ai citit timp de o viaţă. Aşadar, vă propun o serie de ”gânduri răzleţe” consemnate de mine în diverse prilejuri şi vremi. Le asociez câte un titlu, pentru o mai lesnicioasă deosebire şi marcare. Am intercalat, fireşte, şi unele texte memorabile, mai puţin cunoscute, ale altor autori.

Pădure.Oamenii măsoară diametrul şi înălţimea arborilor pentru a calcula volumul lemnului şi valoarea bănească a acestuia. Dar nu au învăţat încă să recunoască şi cu atât mai puţin să evalueze magia pădurii ori efectul produs asupra spiritului nostru de o pădure sănătoasă şi viguroasă, care creşte, tăcută şi modestă, pentru a ne salva, unind cerul cu pământul.

Hope.”Mai bine mai târziu, decât niciodată” – mi-a şoptit un necrofil (încă virgin, bietul...)

Sinonim.Acel subterfugiu, refugiu lingvistic folosit de scriitori, atunci când cuvântul care ar fi cel mai potrivit... nu le trece prin cap.

Tâmpenii.Aţi remarcat că cele mai mari prostii, tâmpenii, se rostesc, de obicei, pe un ton sobru, chiar solemn!?

Sinceritate(de senectute). Sunt deja prea bătrân, prea lehămit de proşti impostori,  ca să mă mai strădui a mă pune, zilnic, la curent cu tot ceea ce se întâmplă în jurul meu, în această societate românească confuză, debusolată, sălbatică, imorală. Rămân la vechile, adevăratele valori, lecturi, personaje...

Libertate.Adevărata libertate de exprimare nu înseamnă a debita, cu ton de sentinţă, public, tot ce-ţi trece ţie prin cap. Exprimarea propriilor tale frustrări, ratări. Dimpotrivă, ea presupune, impune grija de a-ţi cântări, judeca atent vorbele pe care le poţi rosti, în Agora, tocmai în numele acestei redobândite libertăţi: cea de a te exprima liber!

Tăceri.Nu chiar toţi care tac sunt nişte înţelepţi: unii sunt chiar muţi, alţii realizează, cu modestie, că ei nu au ce spune, acolo, atunci. Ambele categorii sunt demne de respectul meu.

Haine.Toate hainele, chiar zdrenţele, ni se par luxoase, atunci când cel care le poartă stă pe un tron (ori în vreun prezidiu, pe vreun piedestal, mai nou). V-aţi întrebat: oare de ce!?

Telegramă(antică şi pacifistă). ”Dragă  Scyla, hai s-o dăm la pace! N-aş vrea să mai stresăm, prin asociere, pe baza vechilor legende şi prejudecăţi, pe cei care îşi  vor trece printre noi, cu frică... corabia... ori gândul... Hai să lăsăm să-şi vadă de treabă, fiecare! Te rog, frumos!” Semnat: Caribda.

Preţuri.Azi, cărţile se vând greu, oamenii se vând uşor, iar ţările... se dau degeaba.

Om.După Aristotel, fiecare om este un ”zoon politikon”. Reciproca nu este întotdeauna adevărată: nu tot politicianul este... om!

Ciacâri.„(Constantin) Moruzi (...) era un groaznic şi urâcios fanariot, care se uita la boierii lui cu atâta asprime, încât din încruntarea aceasta a privirii rămăsese şpanchi (încrucişat). La rândul lor, boierii divanului, pentru a îmblânzi urgia domnească, cum se aflau singuri în iatacurile lor îşi lipeau câte un benghi pe vârful nasului, privindu-l cu amândoi ochii, pentru a se obişnui să se uite ciacâr, ca înălţimea sa. După boierii divăniţi se lua protipendada, apoi boiernaşii, negustorii, slugile şi ţiganii. Sub Vodă Moruzi toată Moldova era şpanchie, iar domnişoarele de pe atunci, fete de boieri sau fete de rând, nu se uitau la crai dacă aveau ei necuviinţa de-a privi drept în faţă, în loc să se uite c-un ochi la făină şi cu celălalt la slănină.” (C. Gane, ”Trecute vieţi de Doamne şi Domniţe”).

Ignoranţă.”Niciodată nu este mai înjosită specia umană decât atunci când ignoranţa este înarmată cu puterea.” (Voltaire)

Imprudent.Un imprudent este acela care, în timpul unei mari averse de ploaie, caută adăpost în prăvălia unui negustor de umbrele.

Istorici.”Contemporanii sunt cei mai răi istorici.” (Mihai Eminescu)

Zaruri.În abaţia franceză Sf. Guillain se vede şi azi o frescă în care un sfânt îşi dispută cu diavolul sufletul unei femeiuşti. Diavolul vrea să-l aibă din pricina păcatelor ei, sfântul vrea să-l ducă în rai în baza pocăinţei ei. Cei doi joacă la zaruri cine o să-l aibă. Diavolul aruncă ”cinci-cinci”, iar sfântul ”şase-şase”. Dilemă: se pare că diavolul a jucat cinstit, pe când sfântul... nu se ştie!