Cezar STRATON

Iată cum poţi deveni, uşor... ”post-factum”, postmortem Ceauşescu... un nostalgic ceauşist! Ori… patriot, la o adică... Ori, vorba unui inspirat titlu de carte, ”O babă comunistă”. Citesc, mereu atent, din surse diferite (ca să pricep adevărul cel adevărat... unul atât de greu de dibuit azi!) despre importanta vizită a lui Ceauşescu în Anglia. În 1978, ”dictatorul român”, Ceauşescu - clasificat aşa de englezi, de vestici în general, doar după căderea lui, căci înainte fusese numit de Occident (cu interesat ”respect”), ”domnul Preşedinte” - a efectuat o vizită în Marea Britanie. Una considerată istorică. Cu titluri şi diplome universitare maxime oferite, atunci, şi nu doar atunci, analfabetei Elena!

Uite că, mai nou, unul dintre biografii Casei Regale britanice a publicat o lucrare în care aminteşte şi episodul prezenţei cuplului român la Palatul Buckingham. Aşadar, sir Robert Hardman, un istoric englez considerat printre cei mai importanţi biografi ai Casei Regale britanice, a publicat recent lucrarea „Queen of the World”, privitoare la viaţa şi activitatea Reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii. Unul dintre capitolele lucrării tratează vizitele diplomatice „exotice” pe care Regina le-a primit, diplomatic (adică... vrând/nevrând, convinsă fiind de Guvern, cel ce conduce, de facto, Anglia) de-a lungul îndelungatei sale cariere.

Un subiect central, tratat cu umor – dar unul rău-voitor, e clar! – de către autor, este episodul venirii la Palatul Buckingham a cuplului ”dictatorial” român, Nicolae şi Elena, în iunie 1978. Vizita, protocolul ei de excepţie, a surprins lumea occidentală, iar Hardman recunoaşte că preşedintele României a fost primit cu onoruri majore la Londra în schimbul (voila!) angajamentului ferm că va semna contracte în valoare de 400 de milioane de lire sterline cu industria aviatică din Marea Britanie. Potrivit lui Hardman, Casa Regală Britanică a fost, zice-se, sfătuită şi prevenită, înainte de vizită, de către însuşi preşedintele Franţei, Valéry Giscard d’Estaing, că ar fi bine să se ascundă bunurile de valoare din apartamentele Palatului unde urma să fie găzduită delegaţia română. Giscard d’Estaing a transmis Angliei - zice Hardman, nu zic, însă, şi documentele! - că oamenii din anturajul lui Ceauşescu ar fi devastat apartamentele din Paris în care au locuit în timpul unei vizite a preşedintelui român, care avusese loc, la Paris, cu câteva luni în urmă. (Se pare că ”alarma franceză” - dacă o fi existat!? Că nu-i sigur! - nu a fost decât un ”fake news”: francezii aveau interese nemijlocite de a încheia ei, şi nu britanicii, contracte bănoase şi de a ne vinde licenţe ori tehnologie – după bunele afaceri ”Renault-Dacia” şi ”Oltcit”, după elicoptere şi tehnologie atomică - în dauna eternilor lor ”amici-adversari”... englezii – n.a.). „Românii - sună alarma franceză - au plecat din apartamentele pariziene cu orice obiect putea fi deşurubat, băgat în valize ori buzunare, incluzând prosoape, vaze, lămpi, scrumiere sau obiecte de igienă din baie”, relatează Robert Hardman în lucrare, referindu-se la vizita românilor la Paris.

Oficialii responsabili cu invitaţii de la Buckingham ar fi ascuns, aşadar, la indicaţiile reginei, periile de argint din Apartamentul Belgian, acolo unde a fost cazată delegaţia română, şi anumite obiecte şi bibelouri mici, pretabile la furt. La masa oficială, Regina l-a tratat pe Ceauşescu cu un vin alb, banal, şi nu cu soiurile cele mai fine aflate în pivniţele palatului. Mai târziu, Regina Elisabeta a II-a l-ar fi descris pe Ceauşescu, într-un cerc intim, cu sintagma „omuleţul acela primitiv şi înspăimântător”, iar în a doua zi a şederii familiei Ceauşescu la Palatul Buckingham, ea ar fi decis să-l evite, considerând că i-a fost de ajuns ce a văzut până atunci.

Hardman mai relatează în lucrarea sa fake-uită un episod întâmplat a doua zi dimineaţă, când Regina Elisabeta a II-a a ieşit să-şi plimbe câinii în grădina Palatului. L-a văzut pe Nicolae Ceauşescu apropiindu-se „ameninţător” de ea şi a decis să se ascundă după un tufiş pentru a nu fi nevoită să dea din nou ochii cu liderul român. Prea sunt ”potrivite” aceste reacţii tardive împotriva românilor, după, iată, 50 de ani de la istorica vizită... Mă îndoiesc, sincer, că Elena, Nicolae Ceauşescu, Ştefan Andrei ori alţi oaspeţi români s-ar fi coborât la a fura, deşuruba veioze ori a ”palma” suluri de hârtie igienică. De altfel, în memoriile sale, fostul nostru ministru de Externe ”dezumflă gogoaşa franceză”!

Dar, iată că ordinara calomnie – toţi românii, de sus până jos, sunt nişte hoţi! – reînvie! Dar, nici nu mă mir: mai nou, francezii îi permiseseră lui Ghadaffi – ce le era prieten, adică a se citi: le era util economic – să-şi instaleze cortul oficial, cu tot decorul lui de circ ambulant, cu cămile cu tot, în buricul Parisului, nu departe de Câmpiile Elizee! Pentru a-l abandona şi contribui, poate, la eliminarea lui fizică, la doar 2-3 ani de la istorica vizită a arabului! Ce rost ar mai avea să invoc trădarea mişelească şi execuţia lui Mihai Viteazul, de către Împăratul Rudolf, prin Basta!? ”Maurul şi-a făcut datoria, maurul poate să moară!”, asta a fost mereu deviza şi ”morala” celor mari şi tari. Dar cred că asemenea ipocrizii – şi minciuni (vezi şi imaginarele ”bombele atomice” ale lui Saddam!) - trebuie demontate, fie şi în spaţiul strâmt al unei rubrici de gazetă.

Mai degrabă vă propun, palid compensatoriu, o veche glumă băştinaşă, referitoare la o întâmplare petrecută în timpul plimbării lui Ceauşescu în acel triumfalist an 1978, în caleaşca aurită (o onoare regală rară, ce era semnul preţuirii depline a unui oaspete). Unul dintre caii caleştii... trage un pârţ, foarte sonor. Regina: - Sorry! Ceauşescu: - Nu-i nici o problemă, Majestate! Eu crezusem că s-a băşit – scuzaţi! - calul...! Cam asta-i cu diplomaţia...