Cezar STRATON

Acum un an de zile, 600 de reprezentanţi ai asociaţiilor culturale din spaţiul locuit şi de români dădeau publicităţii, la Bucureşti, o Declaraţie prin care se cerea ”respectarea drepturilor minorităţii româneşti din Ucraina”. Reacţia ”patrioţilor” din ţara vecină – dar nu şi prietenă, în ciuda sprijinului constant acordat de România apropierii graduale a Kiev-ului de U.E. – nu a întârziat să apară, sub forma unor ameninţări cu mitinguri, pichetări şi alte forme de intimidare a ”organizaţiilor şoviniste româneşti”. Zis şi făcut! Mai mult, unele elemente extremiste au furat steagurile României şi U.E. Dacă anti-rusismul ucrainean s-ar putea justifica ”in extremis”, şovinismul nediferenţiat nu are nicio scuză. Ca, de altfel, nici stratagemele oficialităţilor de acolo, care, în ciuda promisiunilor afirmate, repetat, la nivel guvernamental, ne tot ”duc cu zăhărelul” în privinţa şcolilor româneşti din regiunea Cernăuţi şi a serviciului religios în limba română, practicând şi acte de forţă poliţienească la adresa Centrului Cultural Român şi a acad. Vasile Tărâţeanu. Deoarece articolul publicat acum un an în ”Zorile Bucovinei” nu şi-a pierdut actualitatea sa de ”semnal de alarmă”, ci dimpotrivă, îl inserez în continuare: „Ucraina încearcă să respecte indicaţiile Europei referitoare la problematica dată, dar întâlneşte unele obstacole din partea unor curente naţionaliste, care cer ucrainizarea tuturor şcolilor cu orice preţ. Aceste tendinţe le simţim şi noi, românii, din regiune. Unii politicieni ne învinuiesc de câte-n stele şi-n lună – că avem prea multe drepturi, prea multe şcoli (iată spusele lui An.Tonescu din gazeta „Час ” №35, p.3 2017 : „Хоча цих шкіл на Буковині уже більше ніж румунських школярів”) („Cu toate că aceste şcoli din Bucovina depăşesc numărul şcolarilor români”) şi că mai dorim ce nu ni se permite etc. Citind articolul aşa-numitului (ascuns sub pseudonim) ”An.Tonescu”, intitulat „Vorbeşte limba română” din gazeta sus-amintită aflăm: denumirea articolului se referă la perioada 1941-1944, când legea lui I. Antonescu „interzicea” ucrainenilor bucovineni să vorbească ucraineana (de parcă astăzi ucraineana nu-i azi limbă de stat şi obligatorie pentru toţi?). Mai departe se referă la formarea României Mari în 1918, prin „acapararea pământurilor străine”, ca Transilvania, Banatul de Vest, Maramureşul, Crişana, Dobrogea de Nord şi nordul Bucovinei. Și tace chitic, nu spune de cine erau populate aceste regiuni şi cui au aparţinut ele într-adevăr. În ce priveşte Bucovina, se aminteşte numai „ocupaţia din 1918” şi atât. Autorul lipsit de curajul răspunderii se face mort în păpuşoi referitor la tratatul de pace de la Saint-Germain din 1919, art.59, prin care Austria se dezice de ducatul Bucovina în folosul României. Și ca să ne închidă gura ne mai aminteşte : „Bucovina a fost dată României de către Hitler !?” Și numai „baioneta sovietică a pus România, cu poftele ei, la punct!”. Stranie poziţie, când aceeaşi” baionetă în Estul Ucrainei e moscălească şi fascistă” („Час” №43, 20.10.2011 p.10). Basarabia s-a unit cu România la rugămintea Sfatului Țării. Unde vedeţi aici tendinţe imperialiste şi cuceriri de pământuri străine? Din contra, România s-a dovedit a fi un adevărat prieten al Ucrainei, fiind prima ţară care a recunoscut independenţa tânărului stat ucrainean. O altă încercare de a provoca România, în timp ce Ucraina închide şcolile cu limba română de predare, e şi declaraţia naţionaliştilor ucraineni, publicată în aceeaşi publicaţie a „prietenului” românilor bucovineni, veneticului venit nu se ştie de unde – partidul „Corpul naţional” a informat că va picheta repetat Consulatul general al României la Cernăuţi. Conform aceleiaşi surse, protestul ar fi generat de declaraţiile „organizaţiilor şoviniste româneşti, reunite în „Alianţa pentru Centenar”, privind drepturile românilor din Ucraina, hotărâri adoptate în cadrul Conferinţei „Centenarul Unirii şi Basarabia”, găzduită de Parlamentul de la Bucureşti”. I-a speriat, probabil, pe naţionaliştii ucraineni, cerinţele Declaraţiei celor 600 de reprezentanţi ai asociaţiilor reunite la Bucureşti, la 20 august 2017 în „Alianţa pentru Centenar” cu privire la respectarea drepturilor minorităţii româneşti din Ucraina. Deşi clasificarea noastră ca etnie minoritară ar trebui recunoscută într-un mod mai deosebit decât cea poloneză, evreiască, greacă, armeană ş.a. prin faptul că noi, românii, trăim din moşi strămoşi pe acest pământ şi am devenit „minoritari” prin schimbarea frontierelor după poftele marilor hrăpăreţi. Și să nu vă faceţi păreri greşite despre cerinţele acestei „Alianţe” ce n-a cerut altceva, doar să triumfe adevărul în Ucraina.” (Zorile Bucovinei, 26. 09. 2017)