Cezar STRATON

Un cuvânt, un termen, o temere, o frică, cred eu, unul, greşit, abuziv folosit azi, cum veţi vedea – nicidecum un fenomen, un proces nou! În numele şi în contra ”globalizării” se tot organizează - de vreo cam 40 de ani încoace - manifestaţii de masă, adesea soldate cu victime omeneşti! De fapt, Globalizarea este asociată azi, şi criticată drept - şi simplist - dominaţia Americii (prin blugi, Coca Cola, hamburgeri etc.) asupra altor culturi şi civilizaţii... Greşit! Imensul Alexandru cel Mare, grecul macedonean care a cucerit, a supus, Asia...făcuse, deja, o primă ”globalizare”! Să nu mai amintesc faptul că – heterosexual fiind – Alexandru a anticipat şi legitimat involuntar, am putea spune, căsătoria homosexuală, atât de discutată, de disputată azi! Apoi. După Cruciade, în secolele al XII-lea şi al XIII-lea, lumea era - deja - atât de integrată, încât papa le trimitea scrisori mongolilor în China, cerându-le ajutor împotriva musulmanilor, traduceri din vechile texte greceşti veneau din spaţiul arab în Europa Occidentală şi existau reţele internaţionale de universităţi, prevederi legale internaţionale obligatorii şi metropole ale comerţului mondial. ,,Adversar al globalizării" este, pe bune, una dintre expresiile uzuale cele mai stupide. Am putea spune la fel de bine: ”adversar al creşterii plantelor”. De cel puţin două mii de ani, integrarea, numită de noi - mai nou - globalizare, este in curs de desfăşurare tot mai accelerată şi de neoprit. Multe dintre textele scrise de expertul în drept constituţional Carl Schmitt sunt pe drept cuvânt controversate, însă un volum de-al său minuscul rămâne incontestabil genial: ”Pământ şi Mare”, scris pentru fiica sa Anima, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în care încearcă să-i explice lumea. Schmitt descrie povestea omenirii ca istorie a dominării spaţiului. Ieşirea pe mare a fost evenimentul cu cele mai vaste consecinţe al ,,revoluţiei spaţiale", aşa cum o numeşte el. Mai întâi de-a lungul ţărmurilor, apoi în largul necunoscut. Schmitt descrie cum vikingii, pescuitorii de balene şi piraţi – că asta au fost vikingii... nişte violenţi! - au fost cei dintâi care s-au încumetat să iasă pe mare. Apoi, în secolele al XV-lea şi al XVI-lea, când erau bine înzestrate din punct de vedere ştiinţific şi militar, statele naţionale au cucerit apele lumii pe rutele descoperite de aceşti premergători. Era perioada cuceririi Americilor, a comerţului mondial, a imperiilor globale. Astfel se confirmă teoria lui Sir Walter Raleigh descoperitor şi el, cu complicitatea Reginei, al lumii: ,,Cine stăpâneşte marea, stăpâneşte comerţul universal, iar cui stăpâneşte comerţul universal îi aparţin toate comorile din lume, ba lumea în întregul ei." Schmitt - cel uitat - a clasificat genial diferitele revoluţii spaţiale, pentru că, în acest context, a fost cel dintâi care a denumit ca atare fenomenul globalizării. Anglia şi-a dobândit statutul de mare putere navală, iar prin inventarea motoarelor a devenit o mare putere şi în acest domeniu. Primul motor cu abur eficient a fost construit în Anglia, în 1770, la fel ca şi primul război de ţesut mecanic, în 1786, tot aici a circulat în 1804 prima locomotivă cu abur, primul transport de călători pe calea ferată desfăşurându-se din 1825. La mijlocul secolului al XIX-lea, Marea Britanie era un imperiu global aproape atotputernic. Viitorul prim-ministru britanic Disraeli risca în cartea sa ”Tancred or the New Crusade” (Tancred sau Noua Cruciadă) afirmaţia că regina Angliei ar trebui să-şi mute sediul imperial de la Londra la Delhi. Firmele britanice, printre care ”East India Company”, erau chiar mai puternice decât este astăzi Google, dispunând de armate proprii şi de capacitatea de a hotărî dacă va fi pace sau război. La trecerea spre secolul XX, America a început treptat să preia de la Anglia, fosta ei metropolă, rolul de putere mondială. Inventarea telegrafiei, a radiocomunicaţiei şi a telefoniei între 1835 şi 1910 a eliminat apoi, ca să rămânem în spiritul lui Carl Schmitt, alte bariere ale spaţiului: în anii 1850 au fost instalate primele cabluri subacvatice dintre Europa şi America, în 1866 Siemens a construit generatoare electrice, în 1903 fraţii Wright au efectuat primele zboruri cu propulsie mecanică. Avioane de luptă existau din 1913, iar nici zece ani mai târziu uzinele Junkers din Dessau construiau în număr mare avioane de transport pentru pasageri. Şi, în 1931, PanAm a inaugurat prima cursă lungă (între Miami şi Buenos Aires). În anul 1969 au dispărut ultimele graniţe spaţiale, odată cu stabilirea primelor legături între computere, în vederea transmiterii de date şi a călătoriei pe Lună. Astăzi nu mai este nevoie să pui în mişcare un vapor sau să te urci într-un avion ca să începi un proiect la celălalt capăt al lumii - sau chiar ca să comanzi mişcările în spaţiu ale unui satelit. Este suficient un clic pe maus. Lumea s-a transformat într-un tot unic. Anti-globalizare!? Just smile! Au existat – de acord! - vremuri când fiecare trib care vieţuia într-o vale anume avea propriul lui cult, când pe lume apăruseră metode cât se poate de diferite de a număra, de a construi şi de a-i îngropa pe cei morţi. Astăzi există religii mondiale (printre care, la drept vorbind, trebuie să enumerăm şi ”promisiunile lumeşti de mântuire”, precum liberalismul democratic, cu care suntem prostiţi la vot), ne folosim cu toţii la nevoie de acelaşi sistem de plăţi şi trăim în clădiri aproape identice.