Cezar STRATON

Punctul 3 din Tratatul Ribbentrop-Molotov  prevedea că ”în ceea ce priveşte Europa de Sud-Est, partea sovietică subliniază interesele sale pentru Basarabia. Din partea  Germaniei se exprimă totalul dezinteres cu privire la acest teritoriu”. Istoricii nu s-au pus încă de acord asupra motivelor care l-au determinat pe Hitler să-i facă această concesie majoră lui Stalin, îngăduindu-i tacit să-şi mute graniţa cu peste 100 km spre vest. Şi apropiindu-se astfel periculos de câmpurile petroliere de la Ploieşti. Acestea deveniseră vitale pentru nemţi, ale căror importuri de ţiţei (care totalizau în vremuri de pace, în 1939,  peste 5.500.000 de tone, venite în special din SUA, Mexic, Venezuela, România, Iran şi Irak) s-au redus după numai un an de război, la 2.000.000 de tone, din cauza încetării comerţului cu SUA şi a blocării căilor maritime de către britanici. Ca urmare, importul de ţiţei din România a crescut rapid de la 848.000 de tone la 1.177.000 de tone. O explicaţie a acestei cedări germane (care avea să-i coste scump pe nemţi în august 1944, când Armata Roşie a ocupat România, tăind rapid aprovizionarea Germaniei cu vitalul ţiţei românesc) ar putea fi grija lui Hitler de a-şi menaja aliatul bolşevic, care declarase rituos, la Congresul XVI al partidului, din 1939: ”pe baza cărui drept internaţional gentlemanii aliaţi au luat în 1918 Basarabia Uniunii Sovietice asupra acestor teritorii de sud-vest ale sale!?”. Chiar dacă iniţial Hitler ”înghiţise găluşca” – respectiv interpretabilul, ciudatul punct 3 din Tratat – el avea să facă o adevărată criză de isterie atunci când, aflat în culmea  gloriei şi exaltării, în Parisul  tocmai cucerit, a fost informat, telefonic, de Ribbentrop, că Stalin dorea - ba chiar  pregătise deja armele– pentru   25 iunie 1940, ocuparea simultană, în forţă, nu doar  a Basarabiei, ci  şi a Bucovinei! - fapt neconsemnat în înţelegerea secretă sovieto-germană. ”Asta contravine acordului! a urlat el, stacojiu la faţă,  în receptor. De ce i-aţi dat mână liberă lui Stalin în România!? Aştept explicaţii!”. Ministrul de externe înspăimântat, dar calm, i-a amintit că însuşi Hitler îi dăduse mandatul de a ceda ruşilor Basarabia. Acesta a tăcut o clipă, realizând că Stalin i-a tras o zdravănă ”cacealma”, dorind să ocupe  - ca un soi de ”bonus” cuvenit, deşi nu şi negociat - şi  întreaga Bucovină ”imperială”. I-a şoptit generalului Keitel, aflat lângă el, la Paris, în acea zi de 23 iunie 1940: ”Rusia încearcă să-şi apere flancul, iar noi trebuie să procedăm, deocamdată, cu multă atenţie. Să încerce Schulenburg (ambasadorul la Moscova) să mai salveze ceva de aici! Stalin ne-a păcălit!” Peste două zile – scrie Boguslaw Wolosyanski în cartea sa ”Războiul secret al lui Stalin” (2015), din care am transcris aceste fapte şi dialoguri inedite până azi! – Schulenburg se afla în biroul abilului Molotov pentru a-i prezenta răspunsul lui Hitler: Fuhrer-ul acceptă, cum se ştie, ocuparea Basarabiei, dar de ce trebuie inclusă şi Bucovina, unde locuiesc peste 100.000 de etnici germani!? „Vulpoiul” Molotov, evident pregătit dinainte să răspundă, a spus: ”- Bucovina, această regiune mică, împădurită, de la poalele Carpaţilor, aflată la graniţa Ucrainei (care ”Ucraină”, tov. Molotov!? – n.a.) este partea care lipseşte din Ucraina unită, mare!”. Discuţiile cu acest om – scrie autorul citat – reprezentau mereu o mare problemă pentru diplomaţii germani, care nu reuşeau să se descurce cu logica lui de fier, aparent imbatabilă. Şi pierdeau ...( iată şi aici, eternitatea, am putea zice, a unui poker jucat de pe poziţii de forţă, cu aşi bine ascunşi în mânecă – n.a.). Dar Stalin – care, la rândul său, dorea ”să tragă de timp”, să lungească mai mult ”prietenia” cu Hitler, ca să se poată înarma corespunzător – va recunoaşte în sinea lui că mersese prea departe în chestiunea Bucovinei şi a considerat atunci suficient (pentru moment) să ocupe numai partea de nord a Ţării Fagilor. Norocul nostru, al sucevenilor de dincoace de Siret! Unităţile Armatei Roşii au intrat la 28 iunie 1940 în Basarabia, aducând astfel – dintr-o singură mutare de şah, acceptată pripit de Hitler - graniţa sovietică foarte aproape de câmpurile petrolifere româneşti! Ocuparea unor părţi din România îl neliniştea pe Hitler şi din alt motiv: oare ruşii se vor opri aici, ori se vor întinde şi mai mult, spre sud-vest, pentru a controla inclusiv Bulgaria şi Iugoslavia, ca un pas spre împlinirea eternului vis panslavist: controlul Bosforului şi Dradanelelor? Premoniţia funestă a lui Hitler se va împlini, din păcate, parţial, după 1945. Hitler, bietul,  nu o va mai afla.

P.S. Istoria – ca, de altfel şi muza ce-o reprezintă, graţioasa şi mofturoasa Clio – sunt substantive, fiinţe de genul feminin. Schimbătoare, greu de anticipat! Istoria (”o altă curvă, scumpă Doamnă” – citez replica dată nevestei adultere de un soţ încornorat din filmul ”Mihai Viteazul”) se supune celor puternici , învingători şi este impusă, pervertită prin manuale calpe, învinşilor. În cazul în speţă, doar enervarea maximă a  unui Hitler în plină glorie (ce tocmai ocupase Franţa) – coroborată, desigur, cu frica lui de a da toată România pe mâna lui Stalin (expusă mai sus) ne-au ferit pe noi, cei din actualele judeţe Suceava şi Botoşani, cel puţin (poate şi Neamţ, de ce nu?) să fi devenit – ca şi fraţii noştri, mai puţin norocoşi, din Ucraina de azi, o regiune a URSS! Altfel spus, mulţumesc enervării lui Hitler că eu, ca sucevean, am putut învăţa, la şcoală, în româneşte! Nu zic ”Heil Hitler”, şi nici ”Thanks, Adolf!” c-ar fi nu neapărat  ilegal ci, mai degrabă, imoral. Mai degrabă – să mai şi zâmbim, nu? – aş invoca bucuria unui evreu din Tel Aviv, care , nu demult, a ieşit dintr-o loterie locală, ţipând de bucurie: - Trăiască Hitler! Firesc, concetăţenii l-au izolat discret şi trimis la balamuc, pe ”nebun”...Care, suflecându-şi mâneca sub care , pe piele, era înscrisă o înşiruire de cifre, ţipa: Trăiască Hitler! El mi-a dat numărul ăsta! Îl joc la Loto de când am ieşit de la Auschwitz... de vreo 70 de ani! Abia acum mi-a ieşit câştigător! Ce vă zisei? Doamna Clio, Istoria...e tare capricioasă!