Limba(română) ”Electrogioglotospectrografie” este cel mai lung cuvânt din limba română, înscris în DEX, și are 28 semne. Cel mai lung cuvânt folosit în limba română, dar neînscris in DEX, este ”pneumonoultramicroscopicsilicovolcaniconicoz”. Are 45 semne și se foloseşte de către cadrele medicale (probabil că doar ele îl pricep!). Iată ceva ce nu știe multă lume: limba română este singura limbă europeană în care se poate expune o propoziție completă, formată din 5 cuvinte, care să conțiă numai vocale (cu un total de 11 semne): „oaia aia e a ei”. Dar și una din 8 cuvinte, fiecare fiind format din câte 2 litere, una vocală: „No ni tu mă la el ce be” (cu un total de 11 semne). Și doar în limba română se poate întâlni un asemenea grad de rudenie: „o mamă de bătaie soră cu moartea”!
Dumnezeu. Cuvântul Dumnezeu din limba română este una dintre cele mai lungi formule care se referă la persoana sacră supremă – din trei silabe. Majoritatea limbilor exprimă divinitatea monosilabic sau mult mai scurt: Dieu (franceză), Gott (germană), Dio (italiană), Bog (rusă, bulgară), God (engleză), Buh (cehă). În context, acad. Ioan-Aurel Pop, scriind (”Magazin Istoric”, aprilie 2018) despre îndelungata și memorabila domnie a lui Mircea cel Bătrân, observa că ”Româna este singura limbă romanică în care numele divinității supreme nu provine numai din latinescul ”Deus”, ci din doi termeni latini alăturați și apoi topiți, ”Dominus Deus” (it.-dio, fr. -dieu, sp.-dios, port.-deus). Prin urmare, în mintea și în exprimarea românilor, domn era și stăpânul din Ceruri, dar și stăpânul de pe Pământ, ”domnitorul”! Adică cel rânduit supușilor de stăpânul din Ceruri.(O clară moștenire bizantină, preluată, păstrată de către români – n.a.). Nu trebuie să uităm că a existat o perioadă numită ”dominatul” sau Imperiul Roman Târziu (circa 280 - 480 d. H.), un regim monarhic totalitar. Acesta a durat practic până la asediul Constantinopolului și colapsul Imperiului Roman de Răsărit, din 1453. Așadar, pentru românii de la Dunărea de Jos, deopotrivă împăratul ceresc și împăratul pământesc erau ”domni”, încât între domnie și împărăție s-a instalat de timpuriu o sinonimie perfectă.”
Aristotel.Anticul filosof ar fi meritat, pe deplin, un Premiu Nobel: a fost primul gânditor care a intuit, a ”presimțit” – cu cuvintele lui și ale epocii, desigur – existența ADN-ului, ca ”vehicul” de transmitere, între generații, a caracterelor genetice!
Greu.Este cu mult mai greu să interzici unui pseudo-scriitor grafoman să mai scrie, decât unui adolescent timid...să se masturbeze! De acord. În fond, e vorba doar de două forme diferite ale unui viciu...solitar.
C.I.A.Orgolioasa instituție americană nu a putut prevedea, în 1979, invazia sovietică a Afganistanului. Și nu e singurul eșec răsunător: nici succesul revoluției iraniene din același an nu a fost vestit decidenților de top de către agenție. De altfel, se știe azi că doar snobismul și comoditatea agenților C.I.A. și MI6 a împiedicat demascarea ”cârtiței” sovietice Kim Philby, care a reușit să fugă bine-merci în U.R.S.S. ”Kim ,un adevărat aristocrat, era prin origine și educație deasupra oricărei bănuieli”- aveau să se scuze, penibil, șefii celor două servicii secrete. Poate nu degeaba Richard Nixon disprețuia atât de mult C.I.A. (considerată mincinoasă, superficială și inutilă), încât refuza să lectureze rapoartele curente întocmite de spioni, „pasându-le” unor subalterni. Ori, poate (cine știe!?), tocmai această desconsiderare l-o fi costat mandatul pe președintele american...
Spionaj.În același ”trend”: citesc interesanta observație că spionajul este tot un soi de...francmasonerie! Doar cei cu ranguri înalte decid și știu despre ce este vorba cu adevărat în munca, în misiunea lor. În general, s-a dovedit (e doar aparent un paradox!) că informația ”produsă” de spioni e adesea mult mai hazardată și îndoielnică – deci nocivă luării unor decizii politice ori militare majore – decât ar fi analiza rațională, non-partizană a unor date, evenimente pe baza altor surse. De aici, o frumoasă butadă: spionajul nu este altceva decât o junglă plină de oglinzi ca deformează.