„Autobuzul”

„Autobuzul”

„Luaţi-vă tutun dacă nu aveţi răbdare şi mai aveţi ghinionul să aşteptaţi autobuzul în staţiile de pe traseele municipiului Suceava. O mare de oameni se agita în staţia de la complexul meşteşugăresc (str. Ana Ipătescu). Erau călătorii care voiau să prindă acceleratul de Bucureşti. Cînd a binevoit să sosească, maşina s-a transformat într-o...cutie de sardele. Gemînd din toată caroseria, ea a ajuns la Gara CFR Suceava Nord atunci cînd trenul era de mult plecat din staţie. Aici, alt val de oameni murmurau la adresa proastei deserviri a transportului public local”.

„Zori noi”, Anul XXVI, nr. 7548, Suceava, Marţi 28 martie 1972.

„Ţăranul român”

„De la el am învăţat ce înseamnă munca şi respectul, încrederea şi răbdarea. De la el am învăţat ce înseamnă dragostea de ţară, de neam, iubirea pentru graiul românesc, am învăţat bucuria răsăritului de soare şi neliniştea întunericului. Tot de la el am deprins iubirea aproapelui, prietenia cu adevărul şi alungarea minciunii, semnul crucii şi rugăciunile. Doinele şi baladele, proverbele şi basmele tot de la el le-am auzit pentru prima dată. Cine altul putea fi stăpînul sufletului meu decît ţăranul român, depozitarul atîtor comori spirituale ale neamului nostru? Cine ştie să deosebească mai bine ca el adevărul de minciună, bunătatea de invidie sau dragostea de ură? Pe talgerul vieţii, cinstea este podoaba cea mai de preţ a ţăranului. Ţăranul român. Păstrător şi continuator de datini. Legea lui este munca, iar bucuria lui pămîntul. Pentru pămînt a trăit, pentru pămînt a luptat şi tot pentru pămînt s-a jertfit. Pămîntul, leagăn şi mormînt. Viaţa ţăranului român s-a confundat cu dorinţa de a avea pămînt”.

„Albina” (Revistă de cultură pentru sate - Serie nouă), Nr. 3, Martie 1990.

„Cu cît este mai mică o ţară, cu atît mai mare este guvernul”

„Nu ştiu cum se face, dar cu cît este mai mică o ţară, cu atît mai mare se întîmplă să fie guvernul ei.Adică, mai numeros. Uite-i pe ăştia din insulele Ritititi. Sînt atît de mulţi, încît, cine nu-i iute de picior rămîne fără loc în Marele Consiliu. Pentru că acolo, amănunt important, nimeni nu ţine-n braţe pe nimeni, ca să nu iasă vorbe. Nici acum nu lipseşte vreun ministru, în afara celor care-au fost...devoraţi în cadru festiv, cu prilejul Marelui Ritual al Purificării Definitive. Sărbătoare ţinută cu sfinţenie în fiecare lună. Aşadar, iată strîns întregul guvern în Coliba Vieţii Noi, în timp ce, afară, în ritmul îndrăcit al tam-tamurilor, războinici şi femei dansează de-a valma cu bătrîni şi copii, scandînd fără încetare: <Ne-am învăţat dezbrăcaţi, ne e ruşine îmbrăcaţi>. <Gata cu jertfele>, se stropşeşte la miniştrii săi Faţă Frumoasă. <Pfui, aţi făcut un fum îngrozitor!>. Şi, fără să-i lase să scoată o vorbă, începe plin de solemnitate: <E cazul să vă atrag atenţia că ne aflăm într-un hal de criză, cum nici strămoşii noştri n-au mai apucat. Problema e cum ieşim din ea. Aştept idei>”.

„Adevărul”, Anul I, nr. 69, Vineri 16 martie 1990.